Nu renunți la nimic când te rogi. Mântuitorul Iisus Hristos a spus: „Rugați-vă neîncetat!” Un creștin ortodox nu se roagă numai când trebuie să se roage. Omul care se roagă numai la biserică, dimineața și seara, acela nu se roagă. Aceasta nu mai este rugăciune. Cel care se roagă permanent nu trebuie să renunțe la nimic, el le are pe toate. El se roagă și muncește. Orice ar face, în mintea lui îl are pe Dumnezeu, și atunci El lucrează prin acesta. Și postul i se pare ușor. El, fără post, nu poate să trăiască. De aceea abia așteaptă să înceapă postul. Și se folosește de cea mai puternică rugăciune: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!”, dar spune și „Miluiește-mă Dumnezeule!” sau rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, care este nemaipomenită, „Doamne și Stăpânul vieții mele”.
Postim cu mintea
Acum avem posibilitatea diversității alimentelor. Mai este acesta post?
Da. Înseamnă că Dumnezeu ne-a dat o posibilitate de a posti.
Totuși este un festin al gustului?
Este, dar eu mănânc cât îmi trebuie, nu mai mult. Cheia este cantitatea. După ce m-am obișnuit să nu mai mănânc cărnuri, brânzeturi și celelalte, atunci eu încet, încet mă învăț să postesc și cantitativ. Cum spun și Sfinții Părinți, eu mănânc ca să trăiesc, nu trăiesc ca să mănânc. Cuvintele acestea să nu le uităm niciodată.
Tot Sfinții Părinți spun să ne abținem de la mâncăruri, pentru că prin pântece vin și celelalte ispitiri. Cel care mănâncă mai mult are și gânduri desfrânate mai multe. Nu mai mănânc carne de animale, dar nu mai mănânc nici „carne vie”. Când postesc de mâncăruri, îmi cultiv mai mult mintea. Și atunci, postind cu mintea, îmi dau seama că nu am nevoie de atâta mâncare. Sunt foarte mulți care se îmbolnăvesc și în perioada postului pentru că se îmbuibează. Alții spun că mănâncă mult și tot le este foame. Îți este foame pentru că nu îți cultivi și mintea.
Eu postesc în numele Mântuitorului Iisus Hristos, pentru mine. Atunci când postesc, mă și rog, și oricât de bune ar fi mâncărurile, mănânc cumpătat. Nu numai cu pâine se va hrăni omul, ci și cu tot cuvântul lui Dumnezeu. Așa îmi hrănesc firea mea, simțurile mele, postesc deci de la mâncăruri și apoi mă hrănesc cu hrana duhovnicească. De aceea mă și împărtășesc în post cu Trupul și Sângele Mântuitorului.
Deci, dacă postim numai ca să slăbim, nu este post…
Postul acesta este doar o faptă bună, nu o sfântă faptă bună. Un om care e vegetarian postește și el, dar postește ca să fie mai viril, mai puternic, deci postește pentru lucruri lumești. De aceea unii spun că nu au timp, pentru că ei cred că numai pentru așa ceva este postul. Creștinul ortodox postește pentru veșnicie. Și atunci se hrănește cu Hristos. Ca să fie sfântă faptă bună, trebuie să o punem în legătură cu Hristos. Iar în momentul în care postul devine o sfântă faptă bună, ne înalță.
Ați vorbit la început și despre milostenie. Cred că o putem împlini și prin economiile făcute cu alimentele de post.
Da. Nu fac economie prin post ca să-mi adun mai multe bogății. Unii spun că postul este mai scump, pentru că vor să mănânce tot felul de mâncăruri, pentru că se raportează mai mult la cele pământești și nu vor să le depășească.
Bineînțeles, foarte importantă în post este și Spovedania.
E o altă sfântă faptă bună. Cercetarea, venirea în sine. Postesc ca să-mi ușurez sufletul de păcate, dar aceste păcate nu se pot ierta decât prin Sfânta Taină a Spovedaniei. Trebuie să ne spovedim la începutul postului, pentru ca să putem lupta mai ușor împotriva păcatelor. Și prin binecuvântarea duhovnicului primim ajutorul lui Dumnezeu în lupta noastră cu păcatele. Postul, milostenia, rugăciunea, Sfântul Maslu ne ajută ca să ne vindecăm de bolile păcatelor, dar ele ni se iartă prin Spovedanie. Prin Spovedanie noi ne păstrăm vii, postul nostru devine viabil, plin de viață. Spovedania desăvârșește postul, iar Sfânta Euharistie îl încununează.
(diac. George ANICULOAIE, Sursa: Ziarul Lumina)