Cea mai bună metodă de adunare a gândurilor este să ai un gând principal, în fața căruia să cunoști gândurile care vin, să le înlături pe cele rele și să le încurajezi pe cele bune, iar metoda cea mai la îndemână este rugăciunea: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”, pe care o spunem ca să avem o statornicire în gânduri bune.
Nu se poate înlătura un gând rău decât cu un gând bun. Bineînțeles că trebuie să ocolim pricinile de înmulțire a gândurilor rele, altfel ți le înmulțești singur și, în cazul acesta, nu se poate vorbi despre o liniștire a sufletului, decât în timp.
(Arhimandrit Teofil Părăian, Iubirea de aproapele – ajutor pentru bucuria vieții, Editura Doxologia)