Nașterea unui copil presupune o responsabilitate și prin punerea unui nume potrivit care să definească și să pună amprentă asupra ființei pruncului nou-născut.
În decizia punerii unui nume există tot felul de situații care duc la idei și lucruri contrare în interiorul familiei, care se află în situația de a hotărî ce nume va purta copilul.
Cu siguranță, primii care sunt în măsură să decidă numele pruncului sunt părinții. În tradiția poporului român era obiceiul de a transmite numele tatălui copilului; astăzi, lucrurile sunt cu totul diferite, părinții caută nume „unice”, tot felul de surse (internetul, filmele, muzica, nume de vedete) și stabilesc, nu ușor, numele copilului.
Asupra alegerii numelui pruncului, pe lângă părinți, intervin părinții acestora (viitorii bunici), nașii, prietenii și alte persoane care aduc idei și nume noi ce uneori mai mult îi derutează.
De foarte multe ori se evită anumite nume care amintesc de diferite situații („nu îl numim Ion, pentru că pe copilul vecinului tot Ion îl chema și s-a îmbolnăvit grav”) sau care produc jenă copilului când va fi mare („cum să-l numim Vasile, că-i nume de la țară…?”).
Iată câteva din ispitele și tentațiile ivite atunci când familia este pusă în fața situației de a i se decide numele pe care-l va purta în viață și după moarte.
Punerea numelui presupune în ziua de astăzi o inițiere necesară, un prilej de intensă cateheză la care atât preoții, cât și comunitatea creștină sunt datori a se implica.
Deci, ce e de făcut? Pentru viitorii părinți care sunt în relație cu Biserica și preotul, lucrurile merg de la sine; dar pentru cei care nu cunosc ce înseamnă Biserica și Botezul?! Pentru cei din urmă recomand ca implicarea asupra numelui copilului să se facă în acord cu viitorii nași, dar mai ales cu preotul. E foarte ușor să întrebi și să consulți, în două minute, părerea unui preot sau a unui om de specialitate. E foarte ușor să privești asupra contextului nașterii, astfel: când s-a născut, ce sfânt e în calendar în ziua respectivă sau în zilele apropiate, care e cel mai frumos nume românesc etc.
Ca surse de inspirație în vederea alegerii numelui recomand, în primul rând, calendarul creștin care cuprinde cu miile nume ale sfinților și dicționarul onomastic unde se regăsesc nume tradiționale și la care se face referire asupra serbării, originii și semnificației.
Pe lângă acestea, recomand, mai întâi de toate, o rugăciune sinceră făcută înaintea lui Dumnezeu ca pruncul să primească nume care să fie scris în cer.
(Pr. Răzvan-George TOPALĂ)
