Cum să alegem numele de botez al copilului

Vorbind despre nume, mă gândesc că încă din primul ceas după ce i-am dat copilului un nume, să-i dăm împreună cu acesta și râvna virtuții. Să nu se grăbească nimeni să boteze copilul ca pe strămoșii săi, tată, mamă, bunic sau străbunic, ci ca pe cei drepți, martiri, episcopi sau apostoli, încât numele să-i fie un prilej și un îndemn de a-i imita. Un copil să se numească Petru, altul Ioan, și tot așa cu numele celorlalți sfinți.
Și vă rog, lepădați obiceiurile idolatre. Nu-i mică rușinea să se țină într-o casă de creștini obiceiuri păgâne. E chiar de râsul râsului! Să aprindă lămpi și să vadă care se stinge mai repede și lucruri de felul acesta care-i duc la ruină pe cei ce le fac. Și să nu credeți că sunt mărunte.
Aceasta este rugămintea mea către voi: dați copiilor numele sfinților și ale drepților. Sigur, înainte era firesc să li se dea numele strămoșilor, ca o mângâiere pentru pierderea lor, dar și pentru că se credea că o rudă continuă să trăiască după moarte, odată cu numele dat unui copil din familie. Dar de mult nu se mai face așa. Vedem că cei drepți nu mai țin obiceiul. De pildă, Avram l-a născut pe Isaac, iar Iacov și Moise nu poartă numele strămoșilor lor.
La câtă virtute îndeamnă un nume, ce exemplu poate da, nu-i așa? Ce alt motiv putem găsi ca să schimbăm obiceiul de care vorbeam, decât acesta, că numele amintește mereu de virtute. Chiar Scriptura ne spune: „Tu te vei numi Chefa [ce se tâlcuiește Petru]” (Ioan 1,42). De ce? Pentru că deja ai mărturisit. Vezi și „…nu te vei mai numi Avram, ci Avraam va fi numele tău, căci am să te fac tată a mulțime de popoare” (Facere 17,5 și următoarele). La fel, Iacov și-a schimbat numele în Israel, pentru că L-a văzut pe Dumnezeu. De aici, de la nume, să începem și noi să modelăm sufletul copilului nostru.
Să intre numele sfinților în casa noastră la botezul copiilor, pentru că numele unui sfânt nu numai că va contribui la educarea lor, dar îi va folosi și tatălui, dacă ne gândim că va fi tatăl unui Ioan, al unui Ilie, al unui Iacov. Apoi, dacă numele se pun cu evlavie și spre cinstirea celor ce le-au purtat și au murit, și dacă dorim mai mult înrudirea cu sfinții decât cu strămoșii noștri, atunci aceste nume ne vor fi de mult folos și nouă și copiilor. Să nu crezi că dacă copilul e mic n-are importanță, ba are chiar foarte mare, pentru că numele de sfânt este izvorul însuși al tuturor foloaselor pe care le va avea în viață.
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Părinții și educarea copiilor, traducător Ieromonah Benedict Aghioritul, Editura Agapis, București, 2007, sursa: Ziarul Lumina)