Depresia privită ca o consecință a suprasolicitării emoționale (stres, conflicte, abuz, traumă etc.) era până nu demult atribuită doar adulților.
La copii semnele de debut ale depresiei sunt greu sesizabile, confundate sau asociate cu alte comportamente specifice vârstei. Astfel pot fi trecute cu vederea anumite atitudini comportamentale care reprezintă indicii pentru starea psihică a copilului. Depresia poate apărea brusc sau se dezvoltă treptat.
Copiii nu știu sau nu pot să-și exprime sentimentele asemeni adultului. El nu îți va spune “sunt deprimat”. Este responsabilitatea părintelui de a observa dacă apar manifestări neobișnuite în ceea ce ține de psihicul copilului. Recunoașterea stărilor depresive presupune cunoașterea simptomelor lor.
Cu cât înțelegem mai repede că starea generală a copilului suferă o modificare nedorită, cu atât recuperarea poate fi mai rapidă. Uneori este suficientă schimbarea atitudinii familiei, descoperirea și înlăturarea factorilor care declanșează starea de nemulțumire sau disperare, alteori este nevoie de ajutor de specialitate.
Manifestarea depresiei la copii
Am fi tentați să credem că dacă copiii nu au aceleași griji și responsabilități ca și părinții lor, nu ar avea motive de stres. Fiecare vârstă are însă problemele ei. Problemele copilului nu sunt percepute de părinți la aceeași dimensiune, în timp ce copilul acumulează trăiri negative.
De la lucruri foarte mici care îl deranjează constant, de la sarcini cărora nu le poate face față, până la abuzuri cărora nu li se poate opune și situații în care se simte neputincios, există destule lucruri care pot declanșa stări depresive la copii.
Pentru a recunoaște instalarea depresiei la un copil trebuie analizate semnele caracteristice. Ele se manifestă la nivel emoțional, cognitiv, comportamental și fizic, cu intensitate și severitate diferită de la caz la caz.
La nivel emoționalcopilul devine foarte instabil. Poate să plângă ușor sau să simtă această nevoie și să o ascundă în fața celorlalți. Tristețea evidentă, nemulțumirea continuă, starea pesimistă, lipsa speranței, a interesului și a dorinței de implicare, lipsa energiei și renunțarea la “luptă”, frământările, îl transformă într-un copil abătut, nemulțumit, nefericit. Își pierde interesul și plăcerea pentru multe lucruri, devine anxios și tensionat fără motiv clar, are accese de panică, scad performanțele în toate domeniile. Poate deveni foarte iritat și agitat din orice sau foarte apatic și retras. Are un grad ridicat de subapreciere și tulburări de identitate.
La nivel cognitivse observă o avalanșă de gânduri negative despre el și despre cei din jur. Dezvoltă sentimentul de vinovăție, își minimalizează realizările și își exagerează greșelile, se simte inutil și lipsit de valoare, fără speranță și dorința de a depăși momentul dificil – pe care de cele mai multe ori nici nu-l conștientizează. Întâmpină dificultate în organizarea gândurilor și probleme de concentrare. Datorită acestor lucruri pot fi afectate procesele psihice și poate fi perturbată întreaga activitate intelectuală.
La nivel comportamentalsemnele sunt destul de evidente, ceea ce le face sesizabile. Evită să socializeze și se retrage în singurătatea lui sau manifestă agresivitate exagerată, însoțită uneori de dorința de a-și face rău. Are o stimă de sine scăzută și lipsă de încredere, simte insecuritate și nesiguranță. Apar tulburările de somn și alimentație. Necontrolarea emoțiilor poate duce spre izolare sau agresivitate, spre tulburări comportamentale față de alții și față de sine și în cazuri extreme spre gânduri sau tentative de suicid.
La nivel fizicse pot manifesta tulburări de limbaj, ticuri verbale și faciale, întârzierea dezvoltării. Copilul poate înregistra o lipsă a poftei de mâncare sau o exagerare a acesteia, scădere în greutate sau îngrășare. Incapacitatea de a se odihni provine din programul insuficient de somn, nu poate sa adoarmă, se trezește des sau devreme și are somnul neliniștit. Devine dezinteresat, inactiv sau din contră agitat, aparent fără motiv.
Unele manifestări pot fi sporadice, periodice, declanșate clar în urma anumitor stimuli, altele pot avea un caracter constant, se pot diversifica și crește în intensitate. Schimbări alarmante în manifestările copilului necesită atât descoperirea cauzei cât și a remediului. În astfel de cazuri este indicat să se apeleze la ajutor de specialitate.
Bianca ZUS
www.problemele-copilului-meu.ro
