Cum rămâne cu suspendarea lui Băsescu?

Uimitor cât de repede se schimbă atitudinile și direcțiile publice, aproape fără să ne dăm seama. Cu nici o săptămână în urmă, PSD și PNL repetau la nesfârșit că președintele Băsescu va fi obligat să accepte o înțelegere parlamentară între cele două partide, în jurul unui prim-ministru numit de ele și neagreat de Președinte. Ba chiar, Dan Voiculescu și Viorel Hrebenciuc amenințau direct cu o nouă suspendare. În viziunea liberalilor și a pesediștilor, dreptul Președintelui de a desemna un prim-ministru era echivalent cu simplă semnătură: el urma să contrasemneze ceea ce niște partide care împreună ar fi depășit 50% i-ar fi propus. Această poziție nu era bazată pe textul constituțional care e limpede: Președintele desemnează premierul după consultări. Acum, la trei zile de la alegeri, parcă această dezbatere nu ar fi existat niciodată. Un ziar titrează că ”Greii PSD au făcut o pasiune nebună pentru PDL”. Nici măcar creierele înfierbântate care se adună seara la Antena 3 nu mai susțin că Băsescu trebuie suspendat dacă nu acceptă decizia PSD + PNL.
Show-ul făcut de Mircea Geoană în seara alegerilor, asumându-și victoria de parcă era Obama, a fost menit să prelungească această stare psihologică: am câștigat, dacă Băsescu nu ne dă guvernul atunci se opune voinței poporului. Schema a eșuat după ce sondajele făcute în ziua alegerilor s-au dovedit a fi false. Am fost aproape de a proclama sondajele drept substitut al alegerilor. Dezbaterile de la televiziuni au fost aproape să ne convingă că nu mai merită să numărăm voturile: puteam face guvernul după sondaje.
Privind în urmă, dezbaterea despre dreptul (sau inexistența sa) Președintelui de a numi un prim-ministru la alegerea sa pare absurdă. Și mai absurd este modul cum a încetat brusc. Ce s-a schimbat de fapt? Nimic. PSD tot poate face o majoritate parlamentară cu PNL. Argumentul lor are aceeași valabilitate (câtă are) ca și înainte de alegeri. Diferența între sondaje și rezultatele oficiale are un efect pur psihologic. Că are 5% sau 1% mai multe voturi, aritmetica parlamentară rămâne la fel pentru PSD: cu PNL face o majoritate. Câștigător nu există într-un sistem cu trei partide. Hrebenciuc ne lăsa să înțelegem înainte de alegeri că nu contează ce vrea Băsescu, ei vor face un guvern și vor merge la Cotroceni cu propunerea. Dacă Băsescu nu acceptă, e suspendat. Așa, ”pac-pac”, vorba pateticului Gigi Becali, care a ajuns la concluzia că nu se pricepe la politică (la ce s-o fi pricepând?).
Acum, moderatorii întorc pe toate fețele vorbele lui Băsescu: a zis că premierul trebuie să fie așa sau altminteri. Parcă ar fi oracolul din Delphi. Negocierile dintre partide au un aer comic: ar negocia și nu prea. Și PSD și PNL vor să dea premierul. Unde acum o lună păreau clar înțelese să izoleze PDL, acum fiecare transmite mesaje galeșe. Repet întrebarea: ce s-a schimbat? Avem aceeași Constituție, același Președinte, echilibrul de forțe este același prezis de sondajele de dinainte de alegeri (cvasi-egalitate PSD – PDL și PNL partid balama bun de făcut majoritatea). Îmi pare că am asistat la un spectacol ușor absurd de etalare a mușchilor, de pregătire și tatonare. Singura problemă este că dacă îi luăm în serios și le cântărim argumentele (așa zice Constituția, așa este practica de până acum, etc) cădem în ridicol după ce ei se răzgândesc în masă. Era doar show.