Cum putem simți prezența lui Dumnezeu?

Mintea, prin însingurare și atenție, concentrându-se în sine, vede gândurile potrivnice care ies din inimă și pe cele care vin la el, iar văzând, își înțelege necurăția și, nerăbdând-o, se silește să se curețe. Prin îndepărtarea de lume și eliberarea de toate întâlnirile simțite, care atrag mintea și gândirea, toată lucrarea duhovnicească devine mai vie, mai dulce, pentru că mintea, eliberându-se de toate pricinile de împrăștiere, începe să se concentreze în sine și, prin aceasta, începe a simți prezența lui Dumnezeu; frica și iubirea evlavioasă devin mai sensibile și simțitoare și simțurile omului lăuntric înalt devin mai ascultătoare, adică mintea. De aceea, pentru noi, cei care dorim mântuirea lui Dumnezeu, dar avem o fire neputincioasă și stricată de păcat, cel mai bun, accesibil și lucrător mijloc de pocăință este îndepărtarea de lume. Pentru că mintea, prin însingurare și atenție, concentrându-se în sine, vede gândurile potrivnice care ies din inimă și pe cele care vin la el, iar văzând, își înțelege necurăția și, nerăbdând-o, se silește să se curețe. Dar, neavând putere în sine să se curețe și să lupte cu ele, își află, încercându-se, neputința și păcătoșenia și nevoia desăvârșită de Hristos Mântuitorul. De aceea, căutând ajutorul lui Hristos, cheamă puterea Sa, asemenea celui ce este neputincios în propria sa rațiune. Cheamă numele cel atotbun și atotputernic al lui Hristos, disprețuindu-se pe sine cu sinceritate și având inima mâhnită, ca să-l curețe, să-l întărească și să-i dea mână de ajutor. Și în felul acesta, după aflarea neputinței și nenorocirii, află și mântuirea lui Dumnezeu, Care îl apără în timpul luptei lăuntrice.
(Starețul Moise de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 194, sursa: Doxologia.ro)