Cum putem să devenim mai buni

În cartea Mântuirea păcătoșilor, în partea a doua, se spune că noi trebuie să avem față de Dumnezeu inima de fii (să-L știm pe Dumnezeu – Tatăl nostru și să avem inima de fii); față de aproapele trebuie să avem inima de mamă, iar față de noi înșine, inimă (minte) de judecător. Deci să ne judecăm pe noi înșine, să ne condamnăm când facem rele, să nu mai vrem să fie în sufletul nostru nimic negativ, nimic ce nu I-ar plăcea lui Dumnezeu, să fim cu luare-aminte la Dumnezeu, la bunătatea lui Dumnezeu, să fim buni și noi și să avem performanța naturii în viața omenească, și anume inima de mamă.
Cine are inimă de mamă, acela are performanța bunătății în lumea aceasta. Însă adevărul este că inima de mamă numai mamă o poate avea; nici tata nu poate avea inimă de mamă, ci are inimă de tată, care-i mai prejos de inima de mamă.
Deci să ai față de aproapele – față de oricine – inimă de mamă. Chiar și mama e limitată: are inimă de mamă numai către fiii ei; noi însă trebuie să avem inimă de mamă pentru toți oamenii, iar o inimă de mamă este revărsătoare cu iubire, cu bunătate.
Prin urmare, ce trebuie să facem noi, concret, pentru a deveni mai buni? Întâi și-ntâi, să ne facem rânduială în minte și-n simțiri. Să înlăturăm toate gândurile rele din sufletul nostru, din sfera minții noastre, să avem o jenă față de gândurile cele rele, care din răutate izvorăsc – fiindcă „din prisosința inimii grăiește gura”, a zis Domnul Hristos (Matei 12, 34) – să înlăturăm gândurile cele rele în mod conștient și mai ales să avem în mintea noastră un gând de căpetenie, care să facă toate celelalte gânduri secundare față de gândul acesta principal, care este rugăciunea: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”.
Această rugăciune, repetată mereu în gând, aduce un fel de paravan în minte, în fața căruia se risipesc vrăjmașii lui Dumnezeu. Cum zicem la Paști: „Să învie Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui și să fugă de la fața Lui toți cei Ce-L urăsc pe Dânsul”. Toate gândurile rele să se nimicească în fața la Dumnezeu, pentru că întâi e Dumnezeu și-apoi e omul, întâi e Dumnezeu și-apoi omul, prin Dumnezeu.
Să ne facem rânduiala în minte, să ne fie jenă de gândurile cele rele sau de manifestările cele rele, câte s-ar întâmpla în viața noastră, și să fim buni unii cu alții. Să promovăm bunătatea, care-i cea mai mare valoare din câte valori sunt în lumea aceasta. Bineînțeles, trebuie să urmărim și pacea, și sfințenia și celelalte, însă toate trec prin bunătate. Întâi trebuie să fii bun și după aceea să realizezi și alte lucruri, care se întemeiază pe bunătate.
Vă doresc din toată inima să vă faceți rânduiala în minte, vă doresc din toată inima să adunați bunătate în suflet, pentru că bunătatea fericește. Vă doresc din toată inima să aveți o practică religioasă care duce către fericire și către bunătate, către iubire – pentru că unde-i bunătate e și iubire, iar unde-i iubire e și fericire.
Deci să fiți credincioși lui Dumnezeu, să fiți supuși lui Dumnezeu – robi ai lui Dumnezeu – să fiți cunoscători de Dumnezeu, să fiți iubitori de Dumnezeu și atunci sunteți fericiți și buni. Dumnezeu să ne ajute!
(Părintele Teofil Pîrîian, www.crestinortodox.ro)