Sfânta Scriptură este colecția unor scrieri cu autoritate dumnezeiască pentru că Însuși Dumnezeu a inspirat prin insuflare dumnezeiască autorii și scrierile lor. Sfântul Irineu, în scrierile sale, precizează că Scriptura este desăvârșită fiindcă e insuflată de Cuvântul și Duhul lui Dumnezeu; prin aceasta arătând că autorul direct este Însuși Dumnezeu, Cuvântul cel veșnic, viu și lucrător.
Autorii Sfintei Scripturi au avut mintea luminată în mod dumnezeiesc, excepțional, prin lucrarea Duhului Sfânt care a făcut ca ei să înțeleagă tainele adevărurilor dumnezeiești și să le poată face cunoscute tuturor popoarelor în modul cel mai adevărat și sfânt.
Dacă Scriptura a fost scrisă într-un mod cu totul dumnezeiesc, acest lucru înseamnă că nici nu poate fi înțeleasă oricum și de oricine. Adevărurile cuprinse în Scriptură sunt cu totul de altă natură, sunt adevăruri și taine mai presus de înțelegerea omenească.
De aceea, se cuvine ca atunci când încercăm prin lecturare să înțelegem scrierile sfinte din Scriptură, să avem în primul rând credință și viață duhovnicească. Să ne amintim cuvintele Sfântului Apostol Petru, care subliniază următorul lucru despre scrierile Sfântului Apostol Pavel: „În toate epistolele sale sunt unele lucruri cu anevoie de înțeles, pe care cei neînvățați și neîntăriți le răstălmăcesc, ca și pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare” (II Petru 3, 16).
Origen atrage atenția că înțelesul Sfintei Scripturi nu se descoperă de la început cititorilor, mai ales celor necunoscători în lucrurile dumnezeiești sau celor care sunt lipsiți de credință ori sunt nevrednici, adică păcătoși.
Sfântul Ioan Damaschin îndeamnă astfel: „Dacă citim o dată, de două ori, și nu înțelegem ce citim, să nu ne trândăvim, ci să stăruim, să medităm, să întrebăm”.
Cu alte cuvinte, nu ne putem apropia de înțelesul dumnezeiesc al Scripturii decât având credință, viață curată și cu virtuți, smerenie și rugăciune, stăruință și voință spre înțelegere și cunoaștere a învățăturii Bisericii și a Sfintei Tradiții.
Un alt lucru important este faptul că Scriptura nu poate fi citită ca o carte obișnuită, ca un roman sau o carte de istorie, ci ca o carte care are ca autor pe Însuși Dumnezeu Care vorbește despre Sine și se face cunoscut pe Sine Însuși; de aceea e necesară o pregătire duhovnicească, care să poată face capabilă relația dintre creștin și Dumnezeu.
Scriptura nu se citește doar literar sau științific, ci se citește în special în mod duhovnicesc. Atât omul simplu, cât și intelectualul pot citi Scriptura în mod duhovnicesc, mod care face desăvârșită înțelegerea adevărului dumnezeiesc.
(Pr. Răzvan-George TOPALĂ, sursa: Ziarul Lumina)
