Cum prăznuim sărbătorile?

Prăznuim, de obicei, fie un eveniment (când se cuvine să ne pătrundem de importanța lui, să-i înțelegem rostul, să ne dăm seama ce roadă poate aduce credincioșilor), fie o persoană, de pildă Domnul nostru Iisus Hristos, Maica Domnului, îngerii și sfinții (pentru a ne desluși relația dintre acea persoană cu Dumnezeu și cu omeni­rea, înrâurirea binefăcătoare pe care o poate avea asupra Bisericii lui Dum­nezeu, în special). Se cuvine să pătrundem în istoricul evenimentului sau al persoanei, să ne apropiem inima de acel eveniment sau de acea persoană, făcându-ni-le ca și ale noastre.
Altminteri, sărbătoarea nu va fi deplină și nici plăcută lui Dumnezeu. Sărbătorile trebuie să lucreze asupra vieții noastre, să ne însuflețească și să ne încălzească credința (cea din inimă) în bunătățile duhovnicești viitoare, să cultive pornirile bune, evlavioase.
Dar, de cele mai multe ori, noi le petrecem în păcat, le întâmpinăm cu o nechibzuită necredin­ță, cu inimă rece, nepregătiți pentru înțelegerea mărețelor binefaceri pe care ni le-a dat Dumnezeu prin prăznuirea unei persoane sau a unui eveniment.
(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viața mea în Hristos)