Din reacțiile pe care am putut să le înregistrez la Bruxelles, Comisia Europeană e într-un moment de respiro și așteaptă să vadă ce va face noul guvern și noua majoritate parlamentară pentru a lua o decizie privind clauza de salvgardare. Ne amintim că România a intrat în Uniunea Europeană promițând că va atinge patru obiective pe justiție și anticorupție. Două din aceste obiective vizau independența DNA și continuarea anchetelor în cazurile de mare corupție. Oricâte baliverne ați auzit la televizor, acestea nu sunt mofturi de-ale Monicăi Macovei, ci obligații oficiale asumate de statul român odată cu intrarea în UE. Nici o surpriză, deci, că acum suntem priviți cu mare neîncredere la Bruxelles. La doar câteva luni de la asumarea acestor obligații, statul român nu doar că nu și-a ținut promisiunile, dar guvernul liberal susținut de PSD pur și simplu a început o campanie de distrugere a tot ce se construise până atunci cu sprijin UE. Imberbul roboțel Tudor Chiuariu nici măcar nu a avut bunul simț să mimeze rațiunea, ci a început cu demiterile la DNA imediat ce a fost numit în funcție, fără motivații.
Cel mai grav a fost că Parlamentul s-a apucat să funcționeze ca un tribunal de primă instanță în cazurile demnitarilor anchetați. Nici o mirare deci că cei de la Comisia Europeană s-au simțit trași pe sfoară: chiar au fost trași pe sfoară. Mai rău chiar, presa europeană și unele guverne reticente față de extindere reproșează Comisiei că a recomandat acceptarea României și Bulgariei în UE. Ținând cont de toate acestea, Comisia are trei opțiuni: fie va recomanda activarea clauzei de salvagardare, fie va recomanda renunțarea la monitorizare, fie va recomanda prelungirea monitorizării, dar schimbând eventualele sancțiuni aplicate României.
Să luăm pe rând cele trei variante. Aplicarea clauzei ar însemna o lovitură pentru prestigiul României, dar puține efecte în practică. Statele europene nu ar mai fi obligate să accepte deciziile tribunalelor din România. Asta ar însemna bătăi de cap și cheltuieli în plus pentru românii din afară sau pe investitorii străini din România, dar nu i-ar afecta în mod real pe politicieni de gen Olteanu, Vacăroiu, Chiuariu, Năstase etc, care au orchestrat sabotarea dosarelor de corupție. Activarea clauzei este deci o măsură puțin populară la Bruxelles pentru că oricum nu ar împinge lucrurile înainte.
A doua variantă: renunțarea la monitorizare. În condițiile în care România nu poate arăta nici un progres real după 2007, ba chiar au fost regrese evidente, renunțarea ar presupune că pur și simplu Comisia își recunoaște un eșec istoric. A fost dusă de nas de politicienii români și basta. Puțin probabil că se va întâmpla așa ceva.
A treia variantă: păstrarea monitorizării și schimbarea sancțiunilor. Se vorbește despre amânarea intrării în spațiul Senghen și reducerea fondurilor europene. Deci vom plăti cu toții pentru ca Năstase să rămână cu averea cu care l-a procopsit ambiția onoratei sale neveste.
Acum o întrebare: dvs. dacă ați fi în locul celor de la Bruxelles ce ați recomanda? Activarea clauzei este ineficientă, renunțarea este inacceptabilă moral și politic, iar prelungirea monitorizării nu va face decât să țină pe agendă o problemă jenantă, mai ales pentru prietenii noștri de acolo cei care ne-au ajutat să intrăm în UE. Toate alegerile sunt proaste dacă situația din România nu se schimbă.
Evident, ei ar prefera să renunțe la monitorizare, dar pentru asta au nevoie de ceva progres real în România. Adică să le arătăm că suntem capabili să lăsăm judecătorii să judece dosarele și nu parlamentarii și că nu mai considerăm acceptabil ca un om să șantajeze firmele ca să aibă bani de campanie electorală. De aici acest respiro de după alegeri și suspansul de pe culoarele Comisiei: ne vor da românii câteva motive să-i ajutăm?
Acum avem răspunsul. Comisia juridică de la Cameră a dat aviz negativ dosarului Năstase. Asta după ce deputații PSD au eșuat totuși în tentativa de a trimite încă o dată hârtiile la Parchet. PSD a votat în bloc pro-Năstase, PD-L a votat pentru ca dosarele să-și urmeze cursul firesc iar PNL a votat pro-Năstase cu picioarele, adică a plecat de la ședință. Vă mai întreb odată, dvs ce ați decide dacă ați fi în locul celor de la Bruxelles?
