Participarea la slujba Sfintei Liturghii este esențială pentru mântuire prin toată bogăția darurilor de care se împărtășesc toți aceia care iau parte cu credință și evlavie. Centrul Sfintei Liturghii este Sfânta Taină a Euharistiei sau Împărtășaniei, anume prefacerea darului de pâine și vin în Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Toți credincioșii prezenți sunt chemați la comuniunea euharistică. Însă chiar dacă nu ne cuminecăm de fiecare dată când suntem prezenți la Sfânta Liturghie, participarea noastră nu este nici pe departe searbădă, căci nu plecăm acasă lipsiți de harul lui Dumnezeu, ci cu totul îmbogățiți. La Liturghie se află prezentă întreaga Biserică, trupul lui Hristos, și „unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu” (Mt. 18, 20). Conținutul de învățătură din rugăciunile, cântările și textele biblice ale Sfintei Liturghii este inestimabil, având scopul de a-l învăța pe credincios credința și de a-L face cunoscut pe Dumnezeu, lucrările și poruncile Sale. Deci la Liturghie ești în comuniune și în comunitate cu Dumnezeu și ceilalți și totodată te afli la școala credinței. Cunosc multe persoane care afirmă că se pot ruga foarte bine și acasă. Aceasta nu este o gândire creștină, ci una sectară, segregaționistă și străină de duhul Bisericii. Aș asemăna omul contemporan care ia parte cu regularitate la Sfânta Liturghie cu o baterie reîncărcabilă. Asemenea ei, omul se încarcă de harul și puterea lui Dumnezeu prin participarea la sfânta slujbă și apoi își pierde intensitatea și chiar se secătuiește prin viața de zi cu zi, în care aleargă în primul rând după împlinirile materiale. De aici și necesitatea de a ne întoarce mereu la izvorul de viață și har, care este Sfânta Liturghie.
Se impune o ajunare pe tot timpul ei? Chiar dacă nu ne împărtășim?
A ajuna înseamnă a nu mânca deloc, a ține post negru. În tradiția Bisericii noastre nimeni nu se duce mâncat la Liturghie și chiar pe copii de mici îi deprindem cu postul la Sfânta Liturghie, iar cei care stau acasă din binecuvântate pricini așteaptă nemâncați până vine un membru al familiei și aduce sfânta anafură de la biserică. Sfântul Apostol Pavel incrimina mâncarea în preajma Sfintei Euharistii (I Cor. 11, 20-34), iar cei ce postesc știu că stomacul plin nu se împacă cu rugăciunea curată. Astfel, postul unit cu rugăciunea ne face să fim biruitori împotriva vicleanului vrăjmaș, după cum Însuși Domnul ne învață (Mt. 17, 21).
(sursa: www.candela-aprinsă)
