Viața creștinului, a celui care îl urmează pe Hristos cu adevărat, nu poate fi trăită în afara Sfintei Cruci. Crucea este cel mai sfânt simbol creștin, cel mai expresiv, cuprinzător și semnificativ semn pe care îl poate face orice creștin atunci când își exprimă – mai ales într-o formă văzută, asumată – credința.
Sfânta Cruce dă sens și înțeles vieții. Fără Cruce riscăm să rătăcim și să ne îndepărtăm de Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Modul de raportare la Sfânta Cruce arată apropierea noastră de Mântuitorul și definește felul nostru de a fi, viața noastră trăită cu Hristos, după cum spune Sfântul Apostol Pavel: „Iar mie, să nu-mi fie a mă lauda, decât numai în crucea Domnului Iisus Hristos” (Galateni 6, 14).
Închinarea la Sfânta Cruce, prin însemnarea cu acest semn sfânt și sfințitor, certifică identificarea noastră cu Cel ce s-a răstignit pe Cruce făcând să se reverse peste noi puterea Sa mântuitoare. Prin semnul Crucii ne exprimăm evlavia noastră față de Hristos Domnul, ne înălțăm la Dumnezeu și Dumnezeu coboară la noi. Sfânta Cruce este scara pe care urcăm la Dumnezeu, împreună cu Dumnezeu. În Cruce se întâlnește iubirea milostivă și nesfârșită a lui Dumnezeu, adeverită oamenilor prin Întruparea Cuvântului Său cu neputințele firii omenești afectată de păcat. Crucea este semnul lui Hristos în lumea aceasta, altarul pe care s-a jertfit Mântuitorul, simbolul apartenenței noastre la Hristos, jertfelnicul pe care oferim lui Dumnezeu faptele aducătoare de viață veșnică.
Prin Sfânta Cruce trăim cu Hristos și pentru Hristos. Dovada văzută a prezenței Mântuitorului în viața noastră o reprezintă și chipul Sfintei Cruci, pe care îl zugrăvim într-un mod armonios, aproape reflex, pe chipul nostru atunci când ne închinăm și rostim Numele Preasfintei Treimi, Numele Iubirii: Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
Când ne închinăm cu semnul Sfintei Cruci, ne încărcăm de puterea lui Hristos, pecetluind simțurile noastre, făcându-le de netrecut împotriva păcatului și uneltirilor celui rău și viclean.
Bucuria Crucii
Semnul Crucii are un real efect binefăcător în viața noastră, mai ales atunci când nu se face oricum și la voia întâmplării, ci corect, complet, cu multă luare aminte. Făcând semnul Crucii la voia întâmplării, aducem ofensă Stăpânului ei, în numele căruia ne închinăm. De folos este să ne închinăm cum se cuvine, împreunând degetul arătător cu cel mijlociu și cel mare, iar degetul inelar și cel mic se lipesc de podul palmei mâinii drepte; mână pe care o ducem la frunte, rostind „În numele Tatălui”, apoi la piept rostind „al Fiului”, la umărul drept, apoi la umărul stâng rostind „al Sfântului Duh” și astfel lăsăm mâna în jos rostind „Amin”. Grija pentru acest mare semn sfânt trebuie să fie una deosebită, permanentă, dacă dorim să primim ajutor de la Dumnezeu și să trăim bucuria Crucii.
A face semnul Crucii înseamnă a conlucra cu Dumnezeu, prin armonizarea voinței noastre cu voința Lui cea sfântă, angajându-ne într-un mod solemn înaintea Tatălui, care gândește mântuirea noastră care se împlinește din iubire prin jertfa Fiului în prezența Sfântului Duh. Multe sunt provocările, ispitele, încercările vieții, dar mare este și lucrarea Sfintei Cruci, prin care putem să depășim obstacolele.
Sfânta Cruce vine de dincolo de lumea aceasta, vine de la Dumnezeu, pe ea se întemeiază firea zidită, prin ea ne îmbrățișează Dumnezeu și ne poartă pe brațele ei către cer, și tot prin ea se încununează lumea aceasta, odată cu Parusia. Mântuitorul, prin Cruce, l-a eliberat pe om de păcat, iar diavolul a fost încătușat, „devenind păzitoarea a toată lumea, podoaba Bisericii, întărirea credincioșilor, slava îngerilor și spaima cumplită a dracilor”.
Mare este puterea Sfântului Semn al Crucii Domnului nostru Iisus Hristos în lumea aceasta și în viața celor care îl iubesc pe Hristos, care se străduiesc să ducă o viață fără de păcat și se închină cu acest semn minunat atât pentru mântuirea lor, cât și a semenilor lor. Astfel dăm Slavă lui Dumnezeu Cel Unul în Ființă și Întreit în Persoane: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, cântând „Crucii Tale ne închinăm Hristoase și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o mărim” așteptând cu încredere Învierea și Judecata de Apoi.
Pr. prof. Dan Toader – Ziarul LUMINA
