Am localizat în mine un sentiment grabnic dătător în pârg, aflând că deținem un onorant loc doi în topul machitorilor europeni, fiind devansați doar de eternul rival rus, care nu numai că libertate nu ne-a adus, dar ne mai și stă în coaste de-o viață, după cum se vede și cu acest prilej festiv. Așa cum certifică un respectabil institut britanic, se bea prin părțile noastre cu simț cetățenesc, se bea – vorba clasicului Hemingway, și el o sugativă de talie mondială – „întotdeauna pentru sau împotriva unui lucru”. Se drojdește mărunt și apăsat, „puțân câte puțân”, cum teoretizează divul basarabean Stratan; dar se toarnă în corp și deodată, cu nemiluita, întrebuințând gâtlejul pe post de pâlnie.
Sunt destui clasici care au propovăduit darul suptului, de-ar fi să-l pomenim doar pe Beethoven („Babacul”, cum îl numea cu dragoste Caragiale) care-a cerut șampanie cu lingurița pe patul de moarte, sau pe prietenul rocker Jim Morrison, pe al cărui mormânt din Paris, admiratorii mai așază și azi sticle de uischean, să-i vindece arșița din gât, dătătoare de chinuri mistuitoare și pe lumea cealaltă.
Dac-ar fi să intrăm în amănunte, ar trebui să spunem că bețiile se împart și ele în nenumărate categorii, fiind imposibil de băgat în același recipent, de pildă, o beție insalubră, grobiană, cu una elevată de natură tandră sau cu alta, de vădită aplecare artistică.
E drept că înclinația națională spre butelcă și-a găsit un adversar incomod în asociațiile antialcoolice. Acestea, săracele, mănâncă și ele o pâine, repetând că alcoolismul a căpătat dimensiunile unui fenomen psiho-social, împotriva căruia trebuie luptat prin pilda personală. Dac-ar fi după aceste organisme, pe mormântul lui Morrison n-ar mai trebui să șadă whisky, ci apă plată; iar ca să ne facă să scuipăm în sân, se folosesc de niște date statistice, ce-i drept, înfiorătoare, cu datoria de-a ne povățui pe calea abstinenței.
Abstinență, haine grele! De acord, ne angajăm să ducem pe viitor paharul la ureche, dar dacă ni se confiscă de la gură alcoolul, cum altfel ne mai apărăm de realitățile României?
