Cum l-a salvat de la moarte Maica Domnului pe Cuviosul Nectarie Protopsaltul

Când părintele Nectarie avea 90 de ani, i-a rânduit starețul pe monahul Arcadie să-l îngrijească.
Într-o zi, fiindu-i ucenicul la ascultare, bătrânul stătea în chilie și compunea o stihiră în cinstea Maicii Domnului. Deodată, vrăjmașul diavol a intrat la el în chip de om înfricoșat și apucându-l cu mâinile de haine, l-a târât afară pe pietre, ca la doi kilometri, până la malul mării, vrând să-l înece în valuri. Dar cuviosul, cerând cu lacrimi ajutorul Maicii Domnului, îndată i-a apărut la liman Preasfânta Fecioară Maria în chipul icoanei făcătoare de minuni numită „Prodromița”. Atunci diavolul l-a lăsat și s-a făcut nevăzut. După un ceas, l-a găsit ucenicul zăcând la pământ, zdrobit și abia viu. Apoi, ridicându-l, l-a dus la chilie și l-a îngrijit până s-a făcut sănătos.
În vara anului 1903, Cuviosul Nectarie Protopsaltul s-a strămutat la veșnicele lăcașuri, fiind în vârstă de 95 de ani, din care 75 de ani de nevoință călugărească. Astăzi, osemintele sale se odihnesc în cimitirul Schitului Prodromu, iar sufletul său cântă în Cer, cu Sfinții, Măririle lui Dumnezeu.
(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 487-488)