Președintele Băsescu a invitat partidele la consultări privind prețurile la alimente. Partidele au venit cu câteva propuneri, unele dintre ele bune, altele periculoase. Cum le judecăm?
Cred că orice soluție trebuie să respecte două condiții de bază: 1) să nu pună în pericol creșterea economică și ținta de inflație și 2) beneficiile să se limiteze la cei săraci, care nu pot face față scumpirilor.
De ce aceste două criterii? Dacă nu e ținută sub control, inflația anulează orice beneficiu social. Atunci când vorbim despre alimente, cu cât cineva este mai sărac, cu atât consumă o proporție mai mare din venituri pe mâncare. Creșterile artificiale de venituri, dictate de guvern, sunt anulate de o inflație mare. Așa proceda guvernul Văcăroiu. Între 1992 și 1996 salariile nominale au crescut de câteva zeci de ori. Nici un folos, prețurile creșteau mai repede. În al doilea rând, creșterea economică. Faptul că în ultimii ani economia a crescut plasează România într-o situație bună în actuala criză mondială a alimentelor și petrolului. E mai ușor să suporți creșteri de prețuri atunci când economia crește. Deși au fost ridiculizați de ziariști, cei doi miniștri prezenți la Cotroceni (Păcuraru și Vosganian) au avut dreptate când au spus că veniturile din muncă reprezintă cea mai bună formă de protecție socială. Salariile au crescut peste rata de inflație, deci puterea de cumpărare a crescut și ea. Astfel ajung la al doilea criteriu: cine beneficiază de măsurile propuse de partide? E drept că salariile au crescut în România, dar nu au crescut pentru toți la fel. Astfel, există încă pături largi de săraci care resimt scumpirile, dar nu și beneficiile creșterii economice. Doar aceștia trebuie ajutați. E nedrept ca cei care avem venituri bune să fim ajutați de stat atunci când prețurile cresc. Cum statul nu are bani proprii, ci doar consumă banii noștri din impozite, asta ar însemna că ne furăm singuri căciula. Mai trebuie spus că metodele vechi de control al prețurilor nu mai sunt posibile odată ce am intrat în piața comună europeană. Nici guvernul și nici partidele nu stabilesc prețurile. Și e bine că se întâmplă așa.
Deci, ce propun partidele? Și PSD și PDL vor creșterea salariului minim, la 600, respectiv 575 lei. Ambele tabere se grăbesc. Salariul minim stabilește o limită arbitrară pentru valoarea muncii. Cea mai mare parte a salariaților câștigă peste salariul minim, deci munca lor valorează mai mult. Cei care câștigă totuși salariul minim stabilit de stat lucrează în domenii fragile, unde industria poate migra ușor spre est dacă România crește prea mult costul forței de muncă. Valoarea reală a muncii nu poate fi ridicată de guvern, doar pentru că vom crește salariul minim. Deci riscăm ca acești oameni să rămână șomeri. E cumplit să optezi între salariu minim și șomaj, dar creșterea salariului minim ca măsură de protecție socială este o metodă oarbă și cu efecte colaterale păguboase. Trebuie găsite alte mijloace pentru a-i ajuta pe acești oameni.
PSD propune scăderea accizelor la motorină. Ideea ar fi că motorina e folosită în agricultură. Doar că nu văd de ce ar duce asta la scăderea prețurile la alimente. Ca să se întâmple așa ar trebui să existe un lanț de reacții: producătorii de motorină scad prețul la pompă, cei care au tractoare scad prețul lucrărilor, producătorii agricoli scad prețul pentru magazine, magazinele scad prețul pentru consumatori. Oricare dintre aceștia poate să spună „mersi pentru scăderea accizei, o bag la profituri, că oricum viața e grea!”. Cel mai probabil așa va face prima verigă din lanț: producătorii de motorină. Deci, luăm bani de la buget pentru a crește profitul petroliștilor. Adică noi toți vom subvenționa producătorii de motorină. Cam aceeași discuție și în legătură cu altă propunere a PSD: scăderea TVA la alimente. Săracii nu vor simți efectele, dar vom subvenționa cu toții magazinele care vând alimente.
La rândul său, PDL propune devansarea creșterii pensiilor. Doar că PDL nu are credibilitate pe acest subiect. A criticat (pe bună dreptate) creșterea hazardată a punctului de pensie pentru 2009. Acum este limpede că această creștere nu va putea fi asigurată din fondul de pensii și că guvernul va da bani de la bugetul de stat. PDL propune acum devansarea creșterii. E o schimbare proastă de macaz: dezechilibru bugetar și inflație – exact ce nu avem nevoie în contextul prost al economiei mondiale. În plus, creșterea punctului de pensie va crește pensia pentru toți, nu doar pentru pensionarii săraci afectați de prețurile la alimente. Milițienii și securiștii cu pensii de zeci de milioane de lei vechi vor primi mai mulți bani (pensia crește proporțional) și mai repede. Și asta tot din banii tuturor, prin infuzia de la bugetul de stat. În plus, PDL propune o serie de creșteri ale ajutoarelor sociale: venitul minim garantat (VMG), subvenția pentru încălzire și pentru plata energiei electrice. Este o idee bună să țintim ajutoarele spre categoriile sărace, cele mai afectate de prețurile la alimente. Trebuie însă să vedem cum anume facem aceste plăți. De pildă, VMG era menit în teorie să înlocuiască diversele forme de ajutoare sociale cu o sumă unică. Acum, PDL propune creșterea VMG și diferite alte forme de ajutoare. Nu e limpede cum anume vor funcționa aceste ajutoare. Oricum, toate acestea sînt doar schițe de idei, partidele trebuie să vină cu ceva mai detaliat.
