Cum îți sunt gândurile, așa îți este și viața!

Putem face tot ce vrem, dar liniște și pace nu vom avea. Trăsătura de căpătâi a fiecăruia este temelia trecerii în veșnicie. Dacă suntem liniștiți și pașnici vom intra în rândul sfinților și al îngerilor. Asupra lor Domnul a revărsat darul harului Său, și în sufletele lor nu-și află loc însușiri din lumea aceasta. Omul îi poate ocărî neîncetat, ei nu se vatămă. Îi poate lovi, ei nu se mânie, căci sufletul lor este călăuzit de Duhul Sfânt. …Trebuie să te liniștești. Nu mai lua peste măsură asupra ta grijile lumii acesteia, ci păzește-ți pacea și viețuiește cu Dumnezeu. Să le lăsăm pe toate în grija Domnului.
– Cum trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu?
– Lui Dumnezeu trebuie să ne rugăm precum părintele Ioan din Kronstadt. El citea rugăciunile cu luare aminte, iar la unele cuvinte simțea cum inima i se încălzea și în suflet i se revărsa pace și bucurie, iar apoi se ruga cu simțire. Cuvintele rugăciunii trebuie rostite având credința că Domnul vă privește și vă ascultă. Iar dacă în timpul rugăciunii se ivește ceva în inimă, „prindeți-l”, și vă țineți de rugăciune – „stați” în ea.
– Care este cel mai de seamă lucru în viața duhovnicească?
– Cel mai însemnat lucru este, cred, paza păcii inimii. Să nu vă tulburați sub nici un chip. În inimă trebuie să domnească pacea, liniștea, tăcerea, liniștirea. Vălmășagul gândurilor este starea duhurilor căzute (dracii, duhurile care au căzut de la Dumnezeu). Mintea noastră, dar, se cere să fie adunată, unită, atentă. Numai în mintea unită se poate sălășlui Dumnezeu Cel Unul.
Dacă simțim o dispoziție prielnică, putem întrerupe tăcerea inimii prin rostirea rugăciunii lui Iisus. La începuturi, ea suna așa: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluiește-mă pe mine! Cu timpul, monahii au scurtat-o, și astăzi ea sună astfel: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine! Dacă putem, să rostim rugăciunea lui Iisus cu simțire. Dacă însă nu putem, să încercăm să cădem cu inima la Domnul așa cum știm și ne-am deprins, să ne mulțumim cu tăcere înaintea lui. Dacă nu avem duhovnici iscusiți care să ne călăuzească, este primejdios să te silești să rostești rugăciunea lăuntrică.
– Cuvioșia voastră cum ați deprins rugăciunea inimii?
– Eram încă frate, foarte tânăr, când am început. Părintele Ambrosie mi-a spus: Orice faci, să rostești neîntrerupt în lăuntrul tău: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine! Eram copil și făceam ascultare de părintele din toată inima. Îi mărturiseam în fiecare zi părintelui meu duhovnic cele ce se întâmplau în lăuntru-mi, în suflet, iar el mă povățuia ce să fac. După o vreme, am început să simt cum o dată cu aerul pe care-l respiram „intra” și rugăciunea în inimă. Cu timpul, rugăciunea a început să se săvârșească singură în inimă.
Alături de paza liniștii inimii, deprindeți-vă și cu chipul în care ședeți înaintea lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă: să ai neîncetat în minte că Domnul ne privește. Pe El trebuie să-L avem în cuget când ne trezim, când ne culcăm, la muncă, la masă sau când ne plimbăm. Domnul este pretutindeni și în toate.
Din umbrarul sub care ne aflam, ni se înfățișa o priveliște minunată. Părintele Tadei ridică mâna în direcția câmpiei și a muntelui, zicând:
Domnul este puterea care sprijină viața întregii făpturi, care pune rânduială în univers, care dă frumusețe făpturii zidite, se îngrijește de toate și petrece în inima omului. Împăratul Slavei (părintele T. îl numește cel mai adesea pe Domnul cu acest nume) petrece în făpturile Sale și în fiii Săi.
Omul va afla Împărăția lui Dumnezeu în sine. „Pogoară în inima ta și vei afla acolo scara pe care să urci la Împărăția lui Dumnezeu,” ne povățuiește Cuviosul Isaac Sirul. Sfânta Scriptură învață că Împărăția lui Dumnezeu este „dreptate și pace și bucurie întru Duhul Sfânt.” (Romani 14:17). Pasul cel dintâi către părtășia cu Dumnezeu este deplina încredințare de sine în mâinile lui Dumnezeu. Apoi, Dumnezeu este Cela ce lucrează, și nu omul. Părtășia cu Dumnezeu înseamnă: Dumnezeu să se sălășluiască în noi, El să lucreze în noi; cu El să se înveșmânteze sufletul nostru și El să ne călăuzească cugetul, voia și simțirile. Atunci, noi suntem, de bună voie, armă în mâinile Sale – El ne va mișca gândurile, dorințele, simțămintele, în cuvintele și lucrarea noastră.
– Cum se păzește de mândrie omul care a ajuns la o treaptă duhovnicească înaltă?
– Dar acest lucru nu este ceva deosebit. Părtășia cu Dumnezeu este o stare firească a sufletului. Omul este făcut pentru o astfel de viață. Păcatul l-a îndepărtat pe om de această viață și de aceea el trebuie să o recâștige. În fapt, noi ne ostenim să ajungem la o stare firească, sănătoasă.
Nu trebuie propovăduit cu mintea, ci cu inima. Numai ceea ce vine din inimă atinge inima celuilalt. Să nu atacați niciodată, nu fiți potrivnici nimănui. Dacă cel ce propovăduiește vrea să-i ferească pe oameni de vreun rău, să o facă cu blândețe, smerenie și mare frică de Dumnezeu.
Suferim pentru că gândurile și dorințele noastre sunt rele. Noi înșine ni le-am pricinuit, căci poporul nostru nu are pocăință. Nu au pocăință nici cei credincioși, ca să nu mai vorbim de cei necredincioși. Cincizeci de ani de comunism au făcut mult rău, mai mult decât în 500 de ani de robie sub turci. Atât de mult a îndepărtat răul acesta pe popor de Dumnezeu, omule! Și tocmai aceste gânduri și dorințe rele au nimicit înțelegerea și pacea, pur și simplu le-au năruit și au dat roade rele și grele. Noi înșine suntem vinovați pentru toate acestea. Culegem roadele gândurilor și dorințelor noastre…
Pocăința trebuie înnoită. Aceasta înseamnă nu numai spovedanie la duhovnic, deși este nevoie și de ea pentru slobozirea omului de gândurile rele, ci pocăința înseamnă întoarcere către Binele desăvârșit. Așadar, întoarcere către Dumnezeu, căci Binele desăvârșit este Dumnezeu. Trebuie să ne întoarcem cu inima spre Dumnezeu și să cerem pace de la Domnul, să ne dea putere să fim buni.
(Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița: „Cum îți sunt gândurile, așa îți este și viața”, Traducere din limba sârbă de Valentin-Petre Lică – Sursa: www.predania.ro)