Cum îi pregătim pe copii să-L cunoască pe Dumnezeu?

Dintre toți creștinii, părinții ortodocși se află într-o poziție unică din punctul de vedere al educației religioase. Noi avem la îndemână instrumente „gata confecționate” pentru a imprima adevărurile dumnezeiești în sufletele copiilor, în chipul cel mai firesc cu putință. Închinarea noastră include toate simțurile noastre, atât trupul, cât și mintea. De la începutul vieții, pruncul simte mirosul tămâii, gustă Sfânta Împărtășanie, vede lumânările și icoanele, aude cântările liturgice și frumoasele rugăciuni, copiii noștri ating lucrurile sfinte ale lui Dumnezeu și știu intuitiv că se află într-un loc sfânt.
Cu toate că Biserica ‒ prin arhitectura ei, prin ritualurile liturgice, prin școala duminicală, prin simbolurile religioase ‒ îi oferă copilului imagini desprinse dintr-o realitate mult mai amplă, adică din Împărăția lui Dumnezeu, părinții rămân, în fapt, principalii lui educatori religioși. Cele câteva ore în care se desfășoară activitățile religioase duminică nu sunt suficiente pentru a desăvârși educația religioasă a copiilor noștri; în definitiv, este vorba despre o răspundere foarte mare.
Drept aceea, părinții trebuie să fie cei care să conlucreze cu Dumnezeu la așezarea treptelor spre credința în sufletele copiilor, cei care să le arate calea spre îndumnezeire ‒ atât cât pot ei de bine, prin cuvintele și faptele lor. A lor, a părinților, mai mult decât a oricui altcuiva, este îndatorirea de a-i învăța pe copii această formă specială de comunicare numită „închinare”. Simbolurile se cer explicate, iar explicațiile cer dăruire. Limbajul nostru religios, felul în care ne comunicăm credința, prin tot ceea ce spunem și înfăptuim, necesită o reflecție atentă.
Mai presus de toate, e bine să ne amintim că educația religioasă nu se încheie la vârsta de 16 ani. Evoluția pe scara credinței are loc în familie. Potrivit lui John Boojamra, oriunde oamenii pot fi influențați, schimbați sau înnoiți în chip semnificativ.
(Elizabeth White, Cum îndrumăm copilul în viața duhovnicească, Editura Sophia, București, 2012, p. 100)