Cum este școala astăzi așa va arăta societatea mâine

Pe fondul turbulențelor sociale care au apărut atât în Europa, cât și peste Ocean, se vede în mod limpede cât de „inspirată” a fost viziunea, paradigma corectitudinii politice în statele civilizate. La baza acesteia stă principiul laicității, exprimat printr-un amestec ciudat de indiferență, chiar ostilitate față de religie și Biserică, prin separarea statului de individ, de valorile tradiționale și culturale. Practic, individul ca persoană a unei societăți s-a văzut abandonat de stat, chiar în conflict deschis cu acesta. Începutul acestui demers ideologic îl are ca autor pe Karl Marx, care practic a schimbat modul de raportare a individului la societate, considerând că nu individul alături de semenii săi constituie societatea, ci societatea este cea care îl formează pe individ, chiar împotriva voinței sale.
Astfel au luat naștere dictaturile secolului XX – fascismul și comunismul. Nu personalitatea umană, cu valențele și darurile sale, cu aspirațiile și înzestrările ereditare, cu darurile de la Dumnezeu contează, ci ceea ce hotărăște o entitate abstractă, o societate care își dorește să-l formeze pe individ după principiile și normele sale utopice. Ruperea individului de societate a creat un nou tipar de gândire, extremist, fie că vorbim de extremismul de dreapta sau de stânga. În numele unor principii sociale au fost mutilate și distruse milioane de vieți. Marxismul secolului XX s-a metamorfozat în neomarxismul american al secolului XXI, în care trebuie să te simți „vinovat că ești alb”, iar în numele unor principii ale corectitudinii politice, minoritățile dictează asupra majorității. Ne putem întreba în ce măsură în statele civilizate mai putem vorbi de democrație, de respectul autentic pentru valorile fundamentale ale omului.
Corectitudinea politică este noua ideologie, este noua dictatură în care ești obligat să placi sau să nu placi ceva sau pe cineva pentru motive absolut grotești: culoarea pielii, opinia asupra identității de gen. În astfel de societăți se predică „toleranța fără frontiere”, care stabilește că dacă nu ești „politically correct” trebuie să fii sancționat, pus la stâlpul infamiei. Ceea ce se întâmplă astăzi în lume, mișcările sociale din SUA, Marea Britanie, Franța, reprezintă un eșec al sistemelor de educație, un fiasco al abordării seculare a educației. Școlile au devenit spații mai mult ale inoculării ideologiei seculare și mult mai puțin ale epistemologiei științifice sau culturale. Odată intrat în societate, dar și în școală, curentul neomarxist de astăzi se caracterizează prin răsturnarea tuturor valorilor, promovarea urii și a disprețului pentru tot ce este considerat valoros. În Occidentul politic corect, relativismul și neomarxismul au înlocuit lupta de clasă cu lupta de rasă. Prin educație se încearcă acum formarea personalității „omului nou”, un proiect visat de comuniștii sovietici sau chinezi, în care sunt cultivate idei și mesaje „anti-” fără un fundament rațional. Neomarxiștii militează pentru o nouă ordine mondială, pentru un sistem de convingeri fără repere istorice, culturale sau identitare. Practic, am intrat într-o nouă etapă a globalismului. În America, profesorii de liceu, deși nu sunt convinși de ideile de stânga, totuși mimează un comportament de complianță, pentru a fi în „armonie” cu noul curent de gândire instalat. Și în România putem identifica atitudini în centrele universitare sau în licee de aliniere la noile ideologii neomarxiste. Motivul este unul pe cât de pueril, pe atât de toxic: de a fi o societate modernă, în rând cu lumea.
Fracturile logice sunt consecințele vizibile ale ideologiei neomarxiste. De exemplu, este de bun augur să vorbim mai mult de valorile globalismului, ale secularismului, ale corectitudinii politice și puțin, chiar deloc, despre istoria românilor, despre valorile și personalitățile care au făcut cinste acestui popor. Iar acest lucru s-a realizat foarte simplu, prin reducerea numărului de ore de istorie a românilor sau de geografie, de patrimoniu cultural și prin încercările repetate de eliminare a orei de religie din curricula de bază. Astăzi, școala noastră este presată să admită o disciplină care în Vest a creat devianța comportamentală la care asistăm. De ce? Pentru a ajunge în scurt timp ca și în societatea românească să fie dărâmate statui sau monumente simbolice pentru identitatea culturală a acestui neam.
Ce altceva voia să reprezinte scoaterea icoanelor sau a însemnelor creștine din școală? În locul identității culturale românești, dacă lucrurile vor merge în această direcție, școala va forma identitatea de gen, va promova educația sexuală, „educația pentru anarhie”. Șansa acestei nații stă în puterea interioară de a se opune tăvălugului ideologiei care bântuie în aceste vremuri lumea, neomarxismul. Cât despre educație, așa cum este școala astăzi așa va arăta societatea mâine.
(Florin Micu, Ziarul Lumina)