Cum citim Psaltirea?

Psaltirea sau Cartea Psalmilor lui David este una dintre cele mai frumoase scrieri ale Vechiului Testament, dar, în același timp, este și o folositoare carte de rugăciune, foarte des utilizată atât la sfintele slujbe, cât și în rugăciunea particulară a credincioșilor. Citirea ei aduce mult folos duhovnicesc deoarece cuprinde rugăciuni adresate lui Dumnezeu, sub formă de laudă, de mulțumire și de cerere. Sfântul Vasile cel Mare precizează, în „Cuvântul-înainte la Psalmi”, că Psaltirea „este o adevărată comoară de învățături bune, punând la îndemâna fiecăruia după sârguința lui tot ceea ce este de folos. Ea vindecă rănile cele vechi ale sufletului și aduce cât se poate de grabnic însănătoșirea celui de curând rănit. Îngrijește de cel bolnav și păstrează întreg pe cel sănătos. În genere, ea face ca patimile, care, de-a lungul vieții omenești caută să se cuibărească în suflete, să fie îndepărtate și la aceasta ajunge prin crearea îngrijită a unei stări sufletești pline de bucurie și de plăcere, care face ca în suflete să ia ființă, cugetele cele înțelepte”.
În cult, rânduiala citirii Psaltirii de la începutul acestei cărți ne arată precis care catisme, în ce moment al anului bisericesc și la care slujbe se citesc. Singura perioadă a anului când nu se citește psaltirea este cea cuprinsă între Miercurea Săptămânii Patimilor și Sâmbăta Tomii, cu excepția Deniei din Vinerea Patimilor.
În rugăciunea particulară a credincioșilor, Psaltirea nu se mai citește după o regulă de tipic, ce trebuie respectată cu strictețe, ci este doar o carte care completează rânduiala de rugăciune zilnică. Ea nu este obligatoriu de citit, dar aduce mult spor duhovnicesc atunci când se adaugă rânduielii rugăciunii de dimineață și de seară. Când se citește de către credinciosul de rând, se începe cu formula „Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri…”, se continuă cu rugăciunile începătoare, troparele de umilință, „Doamne miluiește” de 40 de ori, Rugăciunea către Sfânta Treime, după care se începe a citi Psaltirea „încet și cu luare aminte, fără să te grăbești și cugetând mereu, ca să înțelegi și cu mintea cele ce citești!” Trebuie reținut că citirea Psaltirii nu înlocuiește rugăciunea particulară, ci o desăvârșește. Pot fi citiți psalmii mai ales în funcție de starea sufletească în care ne aflăm. Astfel, Psaltirea ne indică psalmii care se citesc în diferite împrejurări din viața noastră: pentru vrăjmași, pentru boală sau molimă, când cădem în păcat, când suntem cuprinși de spaimă sau supărări, la dezlănțuirea forțelor naturii, în vreme de război, la lucru ș.a. Binecuvântarea de la preot pentru citirea psaltirii este bună, dar nu este obligatorie.
Există împământenită concepția că Psaltirea poate fi citită pentru „pedepsirea vrăjmașilor”, însă această sfântă carte nu se poate citi niciodată cu acest scop. În caz contrar, acest act nu mai este o rugăciune, ci o blasfemie. După cum spune părintele Nicolae D. Necula, „citirea Psaltirii trebuie să trezească în noi sentimente de smerenie, iubire, iertare și încredere în Dumnezeu, nu ură și răzbunare”. În edițiile tipărite ale Psaltirii, la sfârșit, se găsește și un pomelnic frumos, pe care „atât monahul, cât și mireanul sunt datori să-l citească în fiecare zi, cu umilință, cu osârdie și cu evlavie”.
(Sursa: Ziarul Lumina)