MOTTO: „Lui Vik Lovel, care m-a convins că nu mai sînt balauri, apoi m-a condus la bîrlogul lor”.
KEN KESEY
Din toată experiența de viață a unui om care s-a format și a rezistat tuturor pragurilor de drum greu, printre oameni pe pămînt, dar și în adîncuri, am învățat să respect omul și munca lui.
Iată că acum, ajuns la vîrsta maturității, cînd Dumnezeu ne mai dăruiește și cu ceva înțelepciune, mă simt derutat, dezamăgit, și cred că și revoltat: tocmai OMUL și MUNCA, elementele de rezistență ale vieții, sînt mai mult decît ignorate.
E suficient să privești la început de lună în fața farmaciilor, la ghișeele Caselor de Pensii, la grupurile înscrise în audiențe la diferite autorități sau la policlinici și spitale, pentru a reține cele mai triste și mai obosite și mai fără de speranță priviri – Sînt ei, PENSIONARII: părinții noștri, bunicii noștri, înaintașii neamului care au pus umărul la aproape tot ce s-a realizat pe plan spiritual și material în acum „săraca noastră Românie „.
Foarte disciplinați, la primirea pensiei, iau drumul pentru a plăti apa, gazele, lumina, cu grija și spaima în suflet la mereu anunțatele scumpiri – Spaimă adevărată, deși a fost anul „marilor speranțe” – recalcularea pensiilor!!!
Din nefericire și eu mă aflu în banca dezamăgiților, mai ales că la o întîlnire cu d-na Mona Muscă, în octombrie 2003, la Casa Orășenească de Cultură din Gura Humorului, am fost convins că această recalculare ne va reda demnitatea după o viață de muncă și umilințe. Ca să nu fiu un „gratuit cîrcotaș”, cu modestele mele cunoștințe, am apelat la legi, la Internet, la Ordonanțe de Urgență, la Hotărîri curente. Am consultat juriști ca să mă lămuresc și să înțeleg încurcatul mecanism pe care încerc să-l prezint în cele ce urmează, nu atît pentru a învinui, cît pentru a mă elibera de coșmarul nedreptății.
Astfel pensiile aflate în plată în 1990, datorită unor politici ale guvernului respectiv, scad dramatic în anul 1991 – la jumătate, intrînd în incidență și cu scăderea puterii de cumpărare – apar diferențe foarte mari la pensiile încasate de pensionari de aceeași categorie ca profesie și vechime în muncă, ceea ce duce la mari nemulțumiri și la tulburarea armoniei dintre oameni.
Guvernul din 1996 – 2000, împreună cu Parlamentul elaborează legea 19/2000 avînd ca principiu „la muncă egală, pensie egală, indiferent de anul pensionării”. Numai că legea este lăsată să aștepte, și la încheierea mandatului ajunge în brațele următorului guvern, care și el o ține in conservare, iar la încheierea mandatului o pune în brațele următorului guvern, după ce promisese declanșarea acțiunii de recalculare. Trebuie menționat că în timpul celor 3 guvernări s-au adus numeroase modificări ale legii în defavoarea pensionarilor.
Astfel, inițial legea prevedea că valoarea punctului de pensie va fi de cel puțin 45% din salariul mediu brut; după o lună de zile se schimbă doar un cuvînt, specificîndu-se că valoarea punctului de pensie va fi de cel mult 45%.
Și astfel se deschide sezonul de micșorare a punctului și ca urmare, de scădere a pensiilor mult promise și nespus de mult sperate, după cum putem vedea:
În 2001 – la 39%
În 2002-la 37%
În 2003 – la 34,5%
În 2004 – la 35,7%, fiind an electoral!
În 2005 – la 32%, fiindcă tot ni s-a promis și am și votat, ca să trăim „mai bine”.
Și nu pot să nu-mi amintesc și cred că a fost acțiunea cea mai demagogică la care am asistat cu toții, cînd D-na Musca și D-nul Emil Boc, pentru a acapara capital politic, au hotărît ca o lună de zile să trăiască cu pensia medie din România.
După ce au cutreierat piețele negociind zarzavaturile, după ce au văzut prețurile cele mai mici prin magazine, risipind timp nemăsurat și energie, au înhățat microfoanele parlamentului declarînd, mai mult decît convinși, că „nu se poate supraviețui cu asemenea pensii!”.
Norocul lor și nenorocul pensionarilor a făcut ca acești parlamentari să ajungă în 2005 la putere și chiar în guvern! Și au hotărît ca punctul de pensie să fie de 32 % din salarul mediu brut pe economie – cel mai mic coeficient din 2000 pînă în prezent! Deși Ordonanța de Urgență Nr. 59 din aug. 2004 precizează că „anual valoarea punctului de pensie se modifică prin înmulțirea valorii punctului din luna decembrie a anului trecut cu inflația prognozată”, în anul 2005 inflația a fost de 7,5%, pensionarii neprimind decît 3%! După o lună de la începutul anului 2005, Ministrul Muncii, Gheorghe Barbu, într-o conferință de presă, anunță senin că are pentru pensionari o veste proastă: „în anul 2005 nu se va mai acorda nici o indexare pensiilor!”. Deși în legea 19/2000 se precizează că premiile anuale și trimestriale pentru care s-a plătit C.A.S. intră în calcul la pensii, la data de 03.02.2005 apare Ordonanța de Urgență Nr.4, prin care aceste premii nu se mai iau în calcul!
Aceeași ordonanță menționează că nu sînt necesare adeverințe de spor de vechime, fiindcă se calculează automat – în acest sens se adaugă la art. 164 din Legea 19/2000 un nou aliniat 3, care precizează sumele, care, de fapt sînt mai mici. Aici sînt nedreptățiți oamenii care au fost încadrați în grupa a 1-a și a 11-a de muncă, și care au primit și sporuri de vechime mai mari.
Pe lîngă caracterul mereu schimbător prin fel de fel de modificări, care derutează și obosesc atenția celor care au crezut în promisiuni, mai apar și unele neconcordanțe privind datele din cartea de muncă și fișa de calcul, prin diminuarea sumelor lunare. La acest neajuns au contribuit și unii pensionari, care nu și-au corectat cărțile de muncă, n-au depus adeverințele necesar, în vederea recalculării.
Surpriza cea mai supărătoare au avut-o persoanele care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale, respectiv in grupa I-a și a II-a de muncă. Acestor persoane li s-a recalculat pensia la grupa a III-a de muncă încălcîndu-se grav legea 19/2000 cu normele ei de aplicare, și Ordonanța de Urgență Nr. 4 din 03.02.2005, dar și mai grav, s-a încălcat Constituția României (Articolul 15, al. 2).
Concret și în termeni uzuali: pentru calculul pensiei, se adună anii de cotizare realizați și apoi se împarte în funcție de grupa de muncă. Astfel, pentru grupa I de muncă, sînt necesari 20 de ani de cotizare, pentru grupa a II – a – 25 de ani (la bărbați, 20 de femei), iar pentru grupa a III – a, 30 de ani la bărbați ( 25 la femei). Întreaga „zestre” de puncte rezultată din însumarea anilor de cotizare realizați se împarte la numărul de ani corespunzător grupei de muncă. În cazul lucrătorilor din minerit care au desfășurat activitate în grupa I de muncă (așa cum este menționat în cartea de muncă), „zestrea” se împarte la 20 (numărul de ani prevăzut de lege). Însă, în județul Suceava, în majoritatea cazurilor, punctele realizate de lucrătorii din minerit s-au împărțit la 30 (corespunzător grupei a III – a de muncă).
Ne întrebăm: este oare doar o simplă greșeală?!
Dacă Ministrul Muncii a avut la începutul anului o veste proastă pentru pensionari, și pensionarii au o veste proastă pentru cei care dispun de viața și de moartea lor: nu au murit încă! Cu toate neajunsurile și umilințele, pînă la a mînca pe datorie, vom căuta adevărul și poate vom înțelege de ce Televiziunea Română, pe care o plătim prin abonamente, nu a găsit o oră pe săptămînă în care să lămurească un segment din populație, care depășește 6 milioane de suflete. Fiindcă este segmentul pe umerii căruia, din 4 in 4 ani, plîng politicienii de toate culorile.
Am scris acest articol cu gîndul să ajut măcar teoretic o parte din semenii mei de suferință, asumîndu-mi răspunderea in totalitate.
Aș fi nespus de mulțumit dacă cei in drept s-o facă ar publica un drept la replică din care să rezulte repararea nedreptății pentru cei din grupa I-a și a II-a de muncă.
Dacă cititorul a avut răbdarea să citească pînă la sfîrșit, îl rog să recitească Motto-ul acestui articol.
DUMITRU SOFIAN
Gura Humorului
15 Decembrie 2005
Cum au fost păcăliți minerii suceveni la recalcularea pensiilor
