Combinarea corectă a alimentelor este esențială în dobândirea și păstrarea unui corp sănătos la orice vârstă. La baza acestor compatibilități, respectiv incompatibilități alimentare stau două aspecte esențiale.
Primul aspect este cel al compatibilității secrețiilor enzimatice. Transformările chimice la care sunt supuse alimentele în cursul digestiei se efectuează în prezența unor enzime existente în secrețiile produse de glandele digestive. Compoziția enzimatică a acestor secreții este influențată de natura alimentelor consumate. Spre exemplu, dacă ingerăm mai mult amidon (Ex. cereale, cartofi) acesta va induce o creștere a concentrației de amilază în secrețiile salivară și pancreatică (amilaza fiind enzima care descompune amidonul). Al doilea aspect al compatibilității alimentare: alimentele, pentru a fi asimilate necesită timpi de digestie diferiți. De exemplu, fructoza și glucoza din fructe nu suferă nicio degradare chimică prealabilă: sunt direct asimilabile. Amidonul suferă întâi acțiunea amilazei salivare, iar apoi și a celei pancreatice, transformându-se în maltoză, care sub influența maltazei intestinale trece în glucoză simplă, care se poate absorbi. Astfel digestia amidonului este mult mai lungă decât cea a fructozei sau glucozei din fructe și necesită și mai multă „muncă” din partea organismului. Fructele acide/acre se digeră mai lent decât cele semiacide sau dulci. Legumele verzi se digeră destul de repede întrucât nu au o concentrație prea mare de proteine, lipide sau acizi.
În continuare vă prezentăm câteva asocieri indicate și asocieri nerecomandate:
Amidon – acizi. Digestia amidonului (cereale, cartofi) debutează în cavitatea bucală sub acțiunea amilazei salivare. Acizii împiedică acest proces.
Amidon – proteine. Proteinele necesită, pentru hidroliza lor, suc gastric care împiedică activitatea amilazei salivare, ce acționează asupra amidonului. De exemplu, este de evitat, pe cât posibil, asocierea cerealelor sau cartofilor cu brânză, a pâinii cu iaurt. Amidon – glucoză. Este o asociere între două glucide cu timpi de digestie diferiți. Nu vă grăbiți să asociați deci, cerealele cu fructe! Amidon – legume verzi. Legumele verzi nu favorizează, dar nici nu îngreunează digestia amidonului. Sunt însă recomandate aceste asocieri, deoarece legumele verzi aduc vitamine, săruri minerale și oligoelemente, care ajută utilizarea ulterioară în organism a compușilor rezultați din degradarea amidonului. Amidon – apă. Apa poate dilua sucurile digestive, încetinind digestia amidonului. Totuși, hidroliza amidonului necesită o anumită cantitate de apă, care ar trebui, însă, să fie deja disponibilă în țesuturi, deci să parvină organismului în afara mesei propriu-zise, grație menținerii unui echilibru hidric sănătos (minim 1,5 litri/zi). Amidon – lapte. Laptele necesită un mediu acid pentru a fi digerat, fapt care se opune degradării amidonului. În cazuri extreme, laptele mâncat cu pâine poate provoca chiar și o indigestie. Proteine – grăsimi. Grăsimile inhibă secreția sucurilor digestive, încetinind digerarea proteinelor. De evitat această asociere mai ales în cazul persoanelor obosite. Proteine – legume verzi este o asociere foarte bună. De exemplu: brânză albă cu praz sau ouă (nu maioneză care are grăsimile provenite din ulei) cu dovlecei. Lipide – amidon este compatibilă asocierea grăsimilor cu amidonul, de exemplu cartofi fierți, amestecați cu ulei sau unt ușor încălzit sau cu fulgi de ovăz sau alte cereale. Lipide – legume verzi. Este o asociere recomandată. Lipide – Glucoză. Lipidele încetinesc absorbția glucozei, care este una dintre cele mai rapide. În cazul asocierii de alimente incompatibile se pot declanșa uneori fenomene de fermentație a glucidelor care produc balonări și crampe abdominale, constipație sau diaree sau procese de putrefacție a proteinelor ce generează compuși toxici pentru organism.
Mihai Marius MOISOIU
psiholog
terapeut – terapii alternative
www.onlinetherapym.com
