Când scriam săptămâna trecută că Traian Băsescu manifestă o gândire tot mai sectară, nici nu mă gândeam că Președintele se va grăbi să confirme prin declarațiile spectaculoase despre ziariștii tonomat. Întreg scandalul declanșat de acele declarații a luat forma obișnuită a retoricii pro și anti Băsescu. Cei care nu îl suportă s-au solidarizat cu cei atacați, publicul pro-Băsescu a spus că bine le-a făcut. Retorica pro-anti abuzează principiile. Convins că voi reuși să enervez ambele tabere, încerc mai jos să răspund la câteva întrebări de principiu.
Sunt ziariștii tonomate la comanda patronilor?
Cred că prin critica aruncată către Cristoiu, Nistorescu, Ciutacu et comp, președintele Băsescu a comis o greșeală de logică: respectivii ar presta jurnalism cu direcție contra bani de la patroni. Eu am o părere mai bună despre acești oameni și nu cred că se întâmplă asta. Eu am încredere în ei că pot fi ilogici, rău-voitori și grobieni pe cont propriu. Dar respectă însă ei același principiu pentru cei cu care nu sunt de acord? Sunt deja ani de zile de când Cristoiu et comp. acuză pe oricine scrie pro-Băsescu că este lingău, năimit, oficină, parazit, trepăduș și altele. Cărtărescu, Liiceanu, Traian Ungureanu, Sever Voinescu nu pot să scrie despre Băsescu fără a fi acuzați că ar fi format o camarilă de slugoi (deși ei nu iau bani de la Băsescu, deci nici măcar legătura pecuniară prezentă în cazul celorlalți nu există). Cred că trebuie aplicată aceeași măsură tuturor: nu poți să spui că cei cu care ești tu de acord gândesc cu capul lor, iar ceilalți sunt teleghidați. Victor Ciutacu se arată pe drept cuvânt iritat că se scrie ”ciutacii”, numele său devenind substantiv comun. Ciutacu are tot dreptul să-și apere numele, dar m-aș fi bucurat să manifeste aceeași grijă când în ziarul pe care îl conduce se scria despre ”tuluși”, stâlcind numele procurorului de la DNA.
Nu mă mir că Băsescu gândește în termeni de ”tonomate”. Mă mir doar că oameni care ne cer să credem că nu sunt teleghidați de patroni (și eu îi cred) ne spun mereu că cealaltă tabără este teleghidată de Băsescu. De ce nu ne putem acorda prezumția că putem fi tâmpiți pe barba noastră?
Altă întrebare: prejudiciază Băsescu funcția prezidențială? Da, e limpede. Băsescu s-a enervat și a transformat totul într-o trântă golănească. Nu e ceea ce mulți dintre noi așteptau de la un președinte. El continuă să confere funcției prezidențiale un caracter ceva mai profan. E o chestiune de gust. Din cauza căreia pierde mulți alegători și va câștiga alții.
În fine, este acest război o amenințare pentru libertatea presei? Când se enerva, Năstase tăia fondurile de publicitate și o punea pe Dorina Mihăilescu, zbirul său în relațiile cu presa, să sune prin redacții ca să nu mai fie invitați cei cu pricina pe la televizor. E o chestiune de caracter până la urmă: Năstase te lucra eficient, unde îl durea pe patron, Băsescu se enervează și scuipă înapoi. Am văzut că atât Clubul Român de Presă, cât și Asociația Jurnaliștilor din România au reacționat dur. Cred că s-au grăbit. Spre deosebire de Năstase, Băsescu nu a folosit instituțiile și fondurile de stat pentru a reduce la tăcere niște ziariști. Sunt ridicoli cei care se dau victime și apar zilnic la televizor. Dacă așa cred ei că era în stalinism, nu au decât să își exhibe incultura istorică.
Se tot spune că Băsescu a atacat presa. Când făcea generalizări fără să dea nume, ne supăram că atacă o întreagă breaslă. Când dă nume, ne supărăm că de ce dă nume. Eu nu mai înțeleg. Nu înțeleg de ce trebuie să fiu solidar cu Ion Cristoiu. Cristoiu a fost criticat public în legătură cu relația sa cu patronul. Relația unui ziarist cu patronul este o chestiune de interes public, dată fiind influenta ziariștilor. Băsescu greșește, dar se referă la o chestiune de interes public. Cristoiu nu a fost arestat, nu a fost hărțuit, nu a fost concediat la presiunea statului. Dacă s-ar fi întâmplat așa, atunci m-aș fi solidarizat cu el și ar fi fost o chestiune ce ține de libertatea presei. Dar Cristoiu a fost atacat de către cineva pe care îl critică zilnic. Băsescu a folosit împotriva sa o retorică cu o premisă paranoidă. Cristoiu este maestru în retorica cu premise paranoide (explică totul pe baza principiului ”spune cine beneficiază și îți spun cine a organizat conspirația”). Victor Ciutacu a scris că o colegă de presă este proastă pentru că a pus întrebări care l-au enervat. A atacat Victor Ciutacu presa când a făcut-o proastă pe ziaristă sau doar a fost mârlan la adresa acelei ziariste?
Nu e un caz în care e implicată libertatea presei. Și nu înțeleg ce atâta mirare. De unde această pretenție că tu poți să toci zilnic pe cineva și ăla nu are voie să scuipe înapoi? Traian Băsescu a scuipat înapoi. Doare? Probabil că da. La câtă audientă face și la cât de priceput este în a scoate porecle (o să vorbim multă vreme de acum înainte de ”tonomate”), atunci cred că doare. Dar asta e o problemă de conflict politic între un politician și niște personaje publice care îl contestă. Un conflict în care se folosește mult noroi. Atât.
