Cetatea de Scaun a Sucevei, așa cum a arătat ea în ultimele decenii, este rodul unei munci de 15 ani din „epoca de aur” a comunismului. A fost o perioadă în care s-a investit mult în monumente istorice, după care, brusc, în 1977, toate lucrările de acest gen au fost sistate. Practic, cea mai mare parte din ceea ce este peste linia albă de pe ziduri, care delimitează originalul de porțiunile reconstruite, a fost ridicat în acea perioadă.
În 1962, cetatea era o ruină din care localnicii au cărat piatră
Marile lucrări de consolidare și restaurare de la Cetatea de Scaun a Sucevei au debutat în anul 1962. Înainte de debutul lucrărilor, cetatea era departe de forma pe care avea să o aibă ulterior. Era o ruină din care timp de zeci de ani localnicii au luat piatră pentru case și anexe gospodărești.
Lucrările au fost coordonate inițial de arhitectul Nicolae Diaconu, urmat mai apoi de arhitectul Virgil Antonescu și de mai tânărul său discipol, arhitectul Gheorghe Sion. Doar ultimul mai este astăzi în viață.
Arheologul dr. Paraschiva Victoria Batariuc, care a lucrat ca muzeograf în cadrul Muzeului Bucovinei și care în 2010 a fost declarată cetățean de onoare al municipiului Suceava pentru contribuții deosebite la cercetarea arheologică, a lucrat ca ghid la Cetatea de Scaun a Sucevei în ani 1972-1973, iar ulterior, din 1974, după ce a fost promovată, a continuat activitatea de ghid atunci când la Cetatea de Scaun a Sucevei ajungeau grupuri mari de turiști.
„Am zidit și eu aici, când aveam perioade fără activitate de ghid, dădeam o mână de ajutor”, ne spune Paraschiva Victoria Batariuc, când ajungem la Cetatea de Scaun a Sucevei. Aceasta cunoaște îndeaproape istoria Cetății, despre care a scris și o carte publicată în 2004: “Cetatea de Scaun a Sucevei – monografie”.
Ceaușescu și-a pus în cap să reconstruiască cetatea, după o restaurare scenografică
Fonduri pentru lucrări au existat, ne spune arheologul, însă calitatea materialelor folosite a fost proastă, specifică epocii.
Au fost și momente când Cetatea de Scaun a fost la un pas de a fi transformată într-un fals de prost gust, din cauza unor ambiții venite de la cel mai înalt nivel. De la Nicolae Ceaușescu adică, cel pe care nimeni nu îndrăznea să-l contrazică.
„Prin 1975, Nicolae Ceaușescu a visat să refacă Cetatea de la Suceava și Curtea Domnească de la Târgoviște. De unde i-a venit cu Cetatea de Scaun? Prin 1970, la Școala de Arhitectură, o domnișoară a făcut un proiect de restaurare scenografică, pentru teatru-film a Cetății de Scaun. Foarte frumos colorată, minunată și a fost expusă la Facultatea de Arhitectură la niște ferestre mari. Planșele s-au bucurat de mare succes. A trecut nu știu cine pe acolo și i-a spus lui Ceaușescu că au fost găsite planuri cu întreaga Cetate. Imediat și-a pus în cap că așa trebuie făcută Cetatea de Scaun a Sucevei. Până la urmă, cetatea a fost ferită că a venit cutremurul din 1977”, spune Paraschiva Victoria Batariuc.
Noiembrie 1977: “Când ne-au citit nota telefonică, toți am izbucnit în plâns”
În noiembrie 1977, când lucrările erau în toi, s-a dat un telefon care a căzut ca un trăsnet peste cei care lucrau la Cetatea de Scaun a Sucevei. Lucrările se sistează.
„Era 27 sau 28 noiembrie. Eu așteptam acolo o delegație, a sunat telefonul și s-a primit o notă telefonică. «Astăzi, Direcția pentru Patrimoniu Cultural Național s-a desființat, lucrările vor continua până în februarie, veți pregăti șantierul pentru conservare». Deodată pe fețele noastre au curs lacrimi. Când ne-au citit nota telefonică, toți am izbucnit în plâns”, a povestit arheologul.
Cum a ajuns cuplul dictatorial să tragă concluzia că s-a făcut risipă
În mod cert, pagubele mari provocare de cutremurul din martie 1977 și criza în care se afla țara au contribuit la această decizie. Au existat însă și alți factori care este posibil să fi influențat cuplul de dictatori. Risipa care, au tras ei concluzia, s-ar fi făcut la monumentele istorice.
Victoria Batariuc ne-a spus care erau zvonurile care circulau la acea vreme și care este posibil să fi avut o doză de adevăr: „În 1977, Putna era în restaurare, se lucra, iar Elena Ceaușescu îl întreabă pe un responsabil cât a costat construirea chiliilor. Respectivul a crezut că ea se referă la toată restaurarea, cu tot cu biserică, cu muzeu, și zis 10 milioane. «Și câți oameni stau în chilii?», a întrebat ea. «17», i s-a răspuns.
O altă versiune este că soții Ceaușescu s-au dus la Mănăstirea Neamț, iar maica stareță a spus «Domnule secretar general, bine că ați venit, că toți mănâncă la noi și numai dumneavoastră nu»”.
Cu alte cuvinte, cei doi dictatori ar fi tras concluzia că investițiile nu se justifică și se face mare risipă.
S-a lucrat cu materiale, în special cărămidă, foarte proaste
La mai bine de 35 de ani de la sistarea marilor lucrări din acea perioadă, o întrebăm pe Victoria Batariuc dacă ar fi fost bine ca acestea să fi continuat. Raportat la standardele de azi, aspectul este discutabil.
„Cetatea ar fi arătat a ruină onorabilă dacă se mai lucra, dar având în vederea calitatea execrabilă a materialelor folosite, cărămidă extrem de proastă în special, e discutabil dacă era bine sau dacă era rău”, spune arheologul.
Proiect de restaurare a cetății din 1978, rămas la stadiul de machetă
După cum am amintit, Gheorghe Sion este al treilea și ultimul arhitect care a coordonat lucrările de la cetate din anii ’60 și ’70 ai secolului trecut.
Arhitectul a activat în cadrul Direcției Monumentelor Istorice din noiembrie 1968, imediat după terminarea facultății, și a lucrat numai în domeniul monumentelor istorice. În această calitate a colaborat la lucrări de la mai multe monumente istorice din județ, iar la Cetatea de Scaun a Sucevei și la Curtea Domnească a fost șef de proiect.
„Am fost adoptat de colectiv și mai ales de Virgil Antonescu, al doilea arhitect la lucrările de la Cetatea Suceava. Am lucrat la toate proiectele lui, inclusiv la Cetatea de Scaun a Sucevei, începând cu 1970. După 1974 am rămas eu arhitect-șef la Cetatea Sucevei. În cadrul proiectului s-a lucrat pe părți, pe măsură ce erau fonduri și se puteau face cercetări parțiale și degajări. Cercetarea era asigurată de Academia Română, prin Institutul de Arheologie București”, ne-a declarat Gheorghe Sion.
El ne-a spus că după 1977 a mai existat un proiect de reconstituire a Cetății Sucevei după schițele proprii.
„În 1978-1979 a existat un proiect de reconstituire a Cetății de Scaun după ce Ceaușescu se supărase în 1977 că s-au cheltuit prea mulți bani la Cetatea Sucevei. A rămas doar macheta proiectului, la muzeu, că bani nu s-au mai dat”, ne-a declarat Gheorghe Sion.
Scurt istoric al Cetății de Scaun a Sucevei. „Cetatea lui Ștefan”, construită de Petru I Mușat
Cetatea de Scaun a Sucevei a fost ridicată la sfârșitul secolului al XIV-lea, în timpul domniei lui Petru I Mușat, cel care a mutat capitala țării Moldovei de la Siret la Suceava. După cum arată Victoria Batariuc în monografia scrisă în 2004, încă de la început rolul cetății era cel de fortăreață pentru adăpostul familiei domnului și al apropiaților săi, în timp ce pentru locuit în restul timpului exista Curtea Domnească.
Cea mai veche mențiune documentară a Cetății de Scaun a Sucevei este din 11 februarie 1388.
Chiar dacă Cetatea de Scaun nu a fost ridicată de Ștefan cel Mare, de numele lui se leagă edificarea celei de a doua incinte exterioare – lucrări care au sporit considerabil capacitatea de rezistență – dar și ample lucrări de amenajare interioară. Lucrările de amenajare și perioada de glorie care a coincis cu epoca Ștefan cel Mare fac ca tradiția populară și marele public să numească fortificația „Cetatea lui Ștefan cel Mare”.
În perioada marelui domnitor, Cetatea a rezistat asediilor conduse de sultanul Mahomed al II-lea, în 1476, și a polonilor, în 1497.
Secolele zbuciumate ale cetății
La scurt timp după moartea lui Ștefan cel Mare gloria cetății apune. Primul moment crucial a fost în septembrie 1538, când cetatea a fost ocupată de oștile lui Soliman Magnificul.
A urmat un mare asediu în 1563, în timpul domniei lui Despot Vodă. Acest asediu a avut urmări nefaste asupra Cetății de Scaun a Sucevei, care, suferind stricăciuni însemnate, a fost abandonată, iar capitala țării a fost mutată la Iași.
Cetatea a fost refăcută la sfârșitul secolului XVI, în timpul domniei lui Ieremia Movilă, dar mai ales la mijlocul secolului XVII, în timpul lui Vasile Lupu, „al treilea constructor al cetății”. El a adus modificări multe, după gustul vremii.
Strălucirea cetății se stinge din nou în 1653, când noul domn al Moldovei, Gheorghe Ștefan, cu ajutor polon și transilvănean, asediază și cucerește Cetatea de Scaun a Sucevei.
Cetatea a fost distrusă din nou în 1675, din ordinul turcilor, iar ceea ce se mai păstra a fost distrus de un mare cutremur, în 1683.
Zidurile ruinate, ce a mai rămas, au fost acoperite de moloz și pământ. Apoi piatra a început să fie cărată de localnici, pentru construcția de case.
Un arhitect austriac a scos la lumină zidurile cetății
La sfârșitul secolului XIX, din inițiativa arhitectului Karl A. Romstorfer, conservator din partea Imperiului austro-ungar pentru Bucovina, cu sprijinul important al unor intelectuali suceveni, la Cetatea de Scaun au început ample lucrări de degajare a zidurilor de pământ și molozul care s-au depus după distrugerea din 1675.
„Ca urmare a acestor prime lucrări au ieșit la iveală cantități impresionante de obiecte, de mare diversitate. De aici, din prima etapă a lucrărilor, 1895-1904, s-a format nucleul colecțiilor muzeului orășenesc Suceava, instituție deschisă în vara lui 1895”, arată în cartea sa Victoria Batariuc.
În anul 1951, la Suceava a fost organizat, sub conducere profesorului Ioan Nestor, primul șantier-școală de arheologie medievală românească. Următoarea etapă importantă au fost lucrările de consolidare și restaurare din anii 1962-1977.
Cisterna de apă din cetate
Un aspect interesant ieșit la iveală în timpul lucrărilor din 1962-1977 este legat de curtea din interiorul cetății de azi, acolo unde au loc de regulă evenimentele artistice din cadrul manifestărilor de la cetate.
Muzeograful dr. Paraschiva Victoria Batariuc a rememorat: „În timpul săpăturilor, în această zonă, până aproape de stejari, a apărut un hău imens. Aici este posibil să fi fost o cisternă de apă, era până la urmă vorba de o cetate și era nevoie de rezerve de apă. Acest depozit a fost astupat din vremea lui Vasile Lupu. S-a ajuns la concluzia asta după ce în umplutura cu pământ au fost găsite fragmente de farfurii chinezești datate 1623-1627. S-a mai săpat până la șase metri și jumătate, iar apoi nu s-a mai coborât, că se temeau responsabilii să nu se dărâme zidurile. Ne fugea pământul de sub picioare”.
Stejarii din Cetatea Sucevei, plantați pentru a marca Unirea Bucovinei cu România
O poveste interesantă este legată și de stejarii din curtea interioară a cetății.
„Acești stejari au fost plantați pe 28 noiembrie 1918, pentru a marca Unirea Bucovinei cu România”, ne-a relatat Victoria Batariuc.
În incinta cetății de azi se găsește și o bucată mare de zid prăbușită.
„Cel mai probabil acest zid s-a prăbușit la cutremurul din 1683, un mare cutremur care a adus degradări importante cetății”, a mai spus muzeograful.
Cetatea se află astăzi în plin proces de restaurare și consolidare
În momentul de față, Cetatea de Scaun a Sucevei se află într-un amplu proces de restaurare și consolidare, lucrările realizându-se cu fonduri europene prin Programul Operațional Regional. Este vorba de un proiect în valoare de 52,6 milioane de lei, promovat de Consiliul Județean, în parteneriat cu Primăria Suceava. Lucrările, care sunt executate de un consorțiu al cărui titular este firma General Construct, ar urma să fie finalizate în anul 2015.
Pe lângă partea de restaurare, deosebit de importantă este cea de consolidare, având în vedere alunecările de teren care pun în pericol cetatea. Proiectul mai prevede refacerea și amenajarea căilor de acces, lucrări pentru asigurarea iluminatului exterior și interior, amenajarea de locuri de parcare, intervenții pentru amenajarea zonei de protecție, precum și reamenajarea și construcția utilităților anexe.
