Cultura fost marcată în 2005 de schimbare: conducerea Ministerului Culturii și Cultelor i-a aparținut în prima parte a anului Monei Muscă, iar după demisia ei, lui Adrian Iorgulescu. Apoi, a fost un an plin de proiecte legislative, planuri și intenții, însoțite uneori de mari controverse.
– Miniștrii Culturii:
Ministeriatul Monei Muscă a început în decembrie 2004, încheindu-se la sfârșitul lui iulie 2005, perioadă activă din punctul de vedere al proiectelor și inițiativelor legislative demarate. Astfel, la preluarea mandatului, Muscă remarca situația „dezastruoasă” lăsată de fosta guvernare și bugetul mic alocat culturii. În momentul respectiv, ea a promis o suplimentare a bugetului, care ar fi trebuit să ajungă la 1% din PIB.
Mona Muscă a venit la conducerea Ministerului Culturii și Cultelor (MCC) cu gânduri mari, insistând pe reproiectarea departamentelor ministerului într-un mod funcțional și pe constituirea unei echipe de conducere performante. În plus, buna comunicare cu mass-media a reprezentat una dintre strategiile Monei Muscă, stindardul transparenței fiind fluturat în cele șase luni mai mult decât în toate mandatele ministeriale de până atunci.
Deși Mona Muscă și-a dat demisia în luna iulie, numirea lui Adrian Iorgulescu a fost amânată de președintele Traian Băsescu, care a semnat târziu decretul de punere în funcție a acestuia. Astfel, timp de peste două săptămâni, MCC nu a avut stăpân.
Totuși, debutul lui Iorgulescu la conducerea ministerului a fost un succes datorită Festivalului și Concursului Internațional „George Enescu”. Deși criticat din pricina costurilor foarte ridicate și a acusticii proaste a Sălii Palatului, festivalul a fost considerat un succes datorită numărului mare de spectatori și a artiștilor care au susținut recitaluri.
Ulterior, conducerea ministerului a fost implicată în mai multe situații controversate. Cele mai multe reacții negative din partea artiștilor, organizațiilor sau instituțiilor le-au stârnit deciziile privind organizarea concursului pentru ocuparea posturilor de directori generali la Opera Națională din București și Centrul Național al Dansului, dar și cele privind Centrul de creație teatrală „Andrei Șerban”. Și forma în care MCC a promovat Ordonanța de urgență privind drepturile de autor și drepturile conexe a fost intens criticată.
Inițiative legislative și proiecte începute de Mona Muscă și continuate de Adrian Iorgulescu:
Mona Muscă a activat Fondul Cultural Național, care însă abia la sfârșitul anului a început efectiv să funcționeze. Tot pentru a elimina finanțarea arbitrară, s-a creat Fondul de Mobilitate Culturală, prin care s-au acordat, în cadrul a patru sesiuni, granturi și burse pentru susținerea oamenilor de cultură români în străinătate.
Două dintre cele mai importante acte normative inițiate în timpul mandatului Monei Muscă și continuate de Adrian Iorgulescu au fost Ordonanța privind cinematografia și Ordonanța privind drepturile de autor și conexe.
În cazul celei dintâi, cele mai multe controverse le-a stârnit prvederea conform căreia televiziunile ar fi trebuit să difuzeze filme românești cel puțin 5% din timpul de transmisie. După ce și Comisia Europeană a atras atenția că se încalcă principiul nediscriminării pe criterii de naționalitate, prevederea a căzut la dezbaterile din Parlament.
În ceea ce privește celălalt act normativ, controversele au fost mult mai mari, din cauza eliminării limitelor procentuale la negociere între titularii de drepturi de autor, reprezentați de organismele de gestiune colectivă, și utilizatori, respectiv posturi de radio, TV, asociații ale cabliștilor. În nenumărate rânduri, Ralu Filip, președintele Consiliului Național al Audiovizualului, l-a acuzat pe Adrian Iorgulescu de faptul că ordonanța a fost promovată fără o dezbatere publică prealabilă, textul la care s-a ajuns fiind clar în detrimentul utilizatorilor. La toate acuzațiile, răspunsul ministrului Iorgulescu a fost că noua formă a Ordonanței respectă acquis-ul comunitar, în statele membre ale Uniunii Europene neexistând limite la negociere.
– Controale efectuate de MCC și demiteri din funcții:
Abia venită la conducerea ministerului, Mona Muscă a inițiat o serie de controale la instituții aflate în subordinea MCC, precum Teatrul Național „I.L.Caragiale”, Opera Națională din București, Oficiul Național al Monumentelor Istorice și Sahiafilm. În unele cazuri, controalele s-au soldat cu demiteri din funcții și cu numirea, prin concurs, a altor persoane. Printre cei demiși direct sau rugați să își dea demisia se numără Ludovic Spiess, directorul Operei, Dinu C. Giurescu, directorul Muzeului Țăranului Român, Hainerich Francisco Vasile, director la Oficiul Național al Monumentelor Istorice, și Ioan Cărmăzan, directorul Sahiafilm.
În același timp s-au produs și numiri în funcție: Ion Caramitru la Teatrul Național din București, Paula Popoiu la Muzeul Satului „Dimitrie Gusti”, Vintilă Mihăilescu la Muzeul Țăranului Român, Dan Nicolae Bușcu la Oficiul Național al Monumentelor Istorice.
În ceea ce privește instituțiile descentralizate ale MCC, Mona Muscă a inițiat un proiect de act normativ pentru transformarea celor 42 de Direcții județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național în Inspectorate pentru Patrimoniu Cultural Național și crearea a opt Direcții de Cultură Regionale. Proiectul Monei Muscă a fost însă respins de Guvern, după opoziția vicepremierului Marko Bela. Acesta a fost „cel mai mare insucces” înregistrat de Ministerul Culturii în primele șapte luni de activitate, potrivit Monei Muscă.
Controversele născute în jurul Operei Naționale și Centrului Național al Dansului din București sunt în mare parte asemănătoare. La ambele instituții, MCC a organizat concurs pentru ocuparea funcției de director general și la ambele prima sesiune de concurs a pus probleme. În cazul Operei, singurul candidat, dirijorul Răsvan Cernat, nu a obținut nota de promovare, astfel că s-a organizat un nou concurs, cu condiții de participare mai puțin stricte, la care a ieșit câștigător un candidat al cărui dosar fusese respins la prima sesiune: scenograful Cătălin Ionescu Arbore. Cernat a dat în judecată ministerul, acuzându-l de proastă organizare a concursului. La Centrul Dansului, după ce primul concurs a fost amânat cu foarte puțin timp înainte să aibă loc, ministerul a fost acuzat de dansatori și coregrafi independenți că favorizează un candidat, Ana Maria Munteanu, care s-a înscris doar la a doua sesiune. Până la urmă, câștigător a ieșit Mihai Mihalcea, fost consultant artistic la Centru și candidat constant la ambele concursuri – ocazie pentru ministrul Culturii de a sublinia obiectivitatea desfășurării concursului.
– Proiecte și finanțări:
Un alt aspect controversat născut în jurul lui Adrian Iorgulescu a fost legat de bugetul culturii pe anul 2006, care are același nivel ca și cel din anul în curs, respectiv 0,15% din PIB. Mona Muscă a fost prima care a sancționat nerespectarea angajamentelor luate de actuala guvernare în campania electorală, de a aduce bugetul MCC la minim 0,3% din PIB. Iorgulescu a fost acuzat că nu s-a bătut în Guvern pentru a obține o sumă mai mare de la bugetul de stat.
Totuși, ministrul Culturii a reușit să obțină bani în plus pentru unul dintre cele mai importante programe: „Sibiu – Capitală Culturală Europeană 2007”. În proiectul de buget, acest program avea prevăzută o sumă de 15 milioane lei (150 miliarde lei vechi), dar ulterior ministrul a anunțat că sunt disponibile 10-12 milioane lei pentru acoperirea cheltuielilor de pregătire a programelor culturale care se vor desfășura în 2007 și alte 20-30 de milioane lei pentru reabilitarea infrastructurii Sibiului.
În plus, de curând, Iorgulescu a anunțat că Guvernul va aloca 250 milioane de euro – bani proveniți în parte din privatizarea BCR – pentru finalizarea noului sediu al Bibliotecii Naționale, pentru transformarea Sălii Omnia în sediu al Operetei și pentru reabilitarea instituțiilor de spectacole și a muzeelor din subordinea MCC.
O altă realizare a lui Adrian Iorgulescu este demararea lucrărilor la Catedrala Mântuirii Neamului, misiune primită de la președintele Traian Băsescu, încă din momentul numirii sale în funcția de ministru.
În ceea ce privește activitatea sa în cele patru luni de mandat, Adrian Iorgulescu consideră că Festivalul „George Enescu” și punerea în mișcare a Fondului Cultural Național sunt principalele reușite, iar scandalul născut în jurul directoratului Centrului Național al Dansului – cel mai slab punct.
Controversat sau nu, Adrian Iorgulescu trebuie să „lupte” cu imaginea bună pe care a avut-o predecesoarea sa, Mona Muscă, în calitate de ministru al Culturii, printre ziariști, actori culturali sau chiar angajați ai MCC. De fiecare dată când reușește să facă un lucru bun i se poate spune că acesta a fost demarat de Mona Muscă iar aproape fiecare eșec este însoțit de câte un „dacă ar fi fost Mona Muscă în locul dumneavoastră…”
(Material realizat de Mădălina Cerban)
