Muzica hip-hop face parte dintr-o mișcare culturală de amploare, care include atât activități pozitive, cum sunt breakdance-ul sau graffiti, cât și elemente de jargon și comportament antisocial. Însă popularitatea acestui gen de muzică a avut un rol extrem de important în dezvoltarea culturii hip-hop în Statele Unite dar și peste ocean, ea adresându-se în special persoanelor de culoare.
După cum informează site-ul Yahoo!News, una dintre emblemele hip-hop-ului este stilul inedit de modă, care include blugii foarte largi, cu talie joasă, lanțuri sau inele de aur, bocanci sau pantofi sport întotdeauna noi, precum și banderole prinse în jurul frunții, peste care se aplică, de multe ori, o șapcă asemănătoare celor de baseball. Toate aceste elemente se întâlnesc, în special, la bărbați, fiind regăsite foarte rar în moda feminină.
Există însă și unele „capricii” asociate modei hip-hop, cum ar fi rularea pantalonului doar pe un picior, sau acoperirea frunții și a ochilor cu gluga hanoracului. Printre tendințele modei hip-hop s-a numărat și cea de la sfârșitul anilor ’80, când croiala hainelor și coafura au fost influențate de cultura africană. Un exemplu elocvent în acest sens este Will Smith, care s-a lansat, în 1990, cu serialul „Prințul din Bel-Air”.
Deși în anii 1970-1980 moda hip-hop a fost asociată în exclusivitate cu afro-americanii care trăiau în zonele de periferie ale marilor orașe americane, aceasta s-a răspândit în întreaga lume, ca rezultat al popularității muzicii hip-hop. La sfârșitul anilor ’90, multe piese hip-hop s-au concentrat asupra așa-numitului stil „bling bling”, care presupune multe bijuterii, mașini și haine scumpe – simboluri ale unui statut bine determinat. „Bling bling” își are în rădăcinile în videoclipurile de succes ale lui Puff Daddy, termenul intrând în uz în 1999.
Deși unii artiști hip-hop, majoritatea adepți și ai stilului gangsta, au agreat și chiar dezvoltat stilul „bling bling”, mulți alții l-au criticat în mod explicit, catalogându-l drept „materialist”.
Impactul social asupra tinerilor
Succesul impresionant pe care l-a înregistrat hip-hop-ul, de-a lungul anilor, a avut un impact semnificativ, din punct de vedere social, asupra tinerilor. Însă atitudinea egocentristă, uneori degenerată, portretizată în versurile și videoclipurile anumitor artiști hip-hop, a arătat partea negativă a acestui curent.
Cu siguranță, atitudinea anumitor artiști nu poate fi considerată drept „eticheta” întregii comunități hip-hop, dat efectele versurilor lor vizibil este, indiscutabil, unul negativ. De foarte multe ori, se întâmplă ca tinerii care adoptă stilurile „bling bling” sau „gangsta” să nu fie membri ai nici unei bande. Însă aceste persoane incită la comportamente antisociale, cum ar fi hărțuirea, neglijarea educației școlare sau acte de vandalism.
Deși majoritatea persoanelor care ascultă acest stil de muzică pot face distincția între divertisment și impunerea unei conduite socială, o subcultură „pseudo-gangsta” a început să se dezvolte din ce în ce mai mult în rândul tinerilor din American de Nord.
„Nu” homosexualității
Specialiștii au observat, de-a lungul anilor, că muzica hip-hop se asociază aproape întotdeauna cu masculinitatea, versurile reflectând un comportament aproape homofobic. Deși, oficial, nu există loc în muzica hip-hop pentru homosexuali și lezbiene, se pare că mulți artiști au o altă orientare sexuală dar refuză să o dezvăluie de teamă să nu-și pericliteze cariera. Astfel de zvonuri au afectat mai mulți artiști hip-hop, printre care se numără Queen Latifah și Da Brat.
În 2003, Caushun, primul artist hip-hop care și-a recunoscut orientarea sexuală, a încheiat imediat un contract cu o casă de discuri importantă. Însă muzica sa nu a avut succesul scontat la public.
Limbaj distinctiv
La fel ca majoritatea mișcărilor culturale insulare în muzică, cum sunt jazz sau hippie, care au apărut ca răspuns la marile curente culturale ale anilor ’60, hip-hop are un limbaj distinctiv, numit slang, acesta incluzând cuvinte ca „yo” sau „phat”. Datorită succesului comercial de care s-a bucurat muzica hip-hop la sfârșitul anilor ’90 și începutul secolului al XXI-lea, multe dintre aceste cuvinte au fost asimilate cu o viteză uimitoare de multe dialecte din America, fiind folosite chiar și de fanii altor curente muzicale. Uneori, termeni ca „what the dilly, yo” au fost popularizate de o singură piesă (în acest caz, „Put Your Hands Where My Eyes Could See”, a lui Busta Rhymes).
Muzica hip-hop s-a confruntat cu cele mai mari probleme cu cenzura, dintre toate stilurile ultimilor ani. Acest fapt s-a datorat în special utilizării unui limbaj explicit cu referiri la sex și violență. Ca rezultat, multe dintre piesele și videoclipurile hip-hop au fost difuzate de marile televiziuni, cum este MTV, în variantă cenzurată. Aceasta a devenit aproape o etichetă pentru majoritatea pieselor hip-hop, element parodiat în mai multe filme, printre care se numără „Austin Power: Goldmember”.
(Click News)
