Cultura Cucuteni. Artă și spiritualitate

De curând, la Muzeul de Istorie din Suceava s-a deschis o foarte interesantă expoziție ce reunește vase și statuete ale culturii Cucuteni, aduse din toate marile muzee ale Moldovei. Cu această ocazie, duminică, 24.09.2006, la Observatorul astronomic, Fundația „Sfinții Martiri Brâncoveni’’ din Suceava a propus celor interesați de istorie o întâlnire cu dl. prof. Ioan Mareș, arheolog la Muzeul de Istorie al Bucovinei, pentru a afla mai multe amănunte despre această cultură pe cât de veche, pe atât de surprinzătoare. Expunerea d-lui Mareș a fost însoțită de vizionarea la retroproiector a pieselor din expoziția amintită, care este fără îndoială un eveniment în sine. Pentru cei care nu au fost prezenți, merită să ne oprim asupra celor mai importante coordonate ale culturii cucuteniene.
Ultima cultură europeană a eneoliticului (epoca de piatră și aramă, care precede epoca bronzului) s-a întins în decursul a o mie de ani pe o arie de aproximativ 3000 km, din sud-estul Transilvaniei până la Nipru și în nordul Mării Negre. O cultură de mare rafinament, apărută cu 6000 de ani înainte de Hristos, care a pătruns în toate mediile acelei străvechi civilizații de tip sedentar, căreia eticheta de „primitivă” îi este cu desăvârșire improprie. Deși nu s-a extins în afara acestui spațiu, are corespondențe cu lumea egeo-mediteraneană-anatoliană și paradoxal, numeroase similitudini cu o cultură din aceeași epocă, de pe teritoriul Chinei. Numele i-a fost dat după stațiunea arheologică Cucuteni din județul Iași, unde au fost descoperite la începutul secolului al XX-lea (1911) primele vestigii. În anii care au urmat, prin strădania arheologilor, în numeroase localități din Moldova, Basarabia și Ucraina au fost revelate veritabile tezaure de factură cucuteniană: Dumești, Isaiia (Vaslui), Ghelăiești, Frumușica (Neamț), Livezi, Ripiceni, Trușești (Botoșani), Poduri, Tg. Ocna (Bacău), Tg. Bujor (Galați), Tg. Frumos, Valea Lupului (Iași), Fetești-Adâncata, Drăgușeni (Suceava), ca să cităm doar câteva nume.
Creatorii acestei impresionante culturi, despre care nu s-au păstrat alte mărturii decât cele ale operelor lor, au dovedit în primul rând o ingeniozitate uimitoare, prin cunoașterea și folosirea cuptorului cu reverberație. În al doilea rând, este evident un simț al frumosului cu totul aparte, majoritatea vaselor fiind mici opere de artă. Se pare că au existat diferite „școli” în care ucenicii erau inițiați în știința și armonia culorilor, precum și în tainele simbolurilor pictate pe aceste vase. Culorile specifice, obținute din humă, fier (hematită) și mangan, sunt alb (alb-crem, alb–ocru), roșu și negru, corespunzând fazelor evoluției artistice (precum faza „barocă” sau cea „renascentistă’’). Se pare că motivele decorative pictate sunt totodată și simboluri, multe rămase nedescifrate: felurite spirale, motive geometrice, zoomorfe (vasul cu șerpi, vase cu feline), ornitomorfe (vase cu păsări), cranii. În expoziția de la muzeu putem vedea amfore, cupe, pahare, vase-altar, vase de cult, vase-binoclu (specifice doar acestei culturi), suporturi de vase, sigilii, statuete zoomorfe și antropomorfe. Numeroasele statuete antropomorfe feminine, unele așezate pe tronuri de lut („soborul zeițelor’’ de la Isaiia și Poduri), altele adăpostind semințe mărturisesc despre răspânditul cult al zeiței-mamă, zeița – pământ, patroană și simbol al fertilității.
După cum ne-a spus dl. Mareș, cultura Cucuteni este definită de „armonie și echilibru, desprinse din acea rânduială a timpului și a spațiului care stăpânea viața cotidiană.’’ Vizitarea acestei remarcabile expoziții poate fi pentru fiecare din noi un moment de reflecție asupra felului în care știm astăzi să căutăm și să facem loc frumosului în viața noastră. (Liliana Jarda)