CULTURĂ CU CHIRIE

Clădirea Casei Tineretului din strada Maior Ioan este, de peste 15 ani, subiect de tensiuni între administrația locală și proprietarul Fundația pentru Tineret Suceava. Aflat, până în 1989, în patrimoniul organizației locale a tineretului comunist, imobilul a fost preluat de fundație în temeiul unui decret-lege ale cărui efecte au dus la o situație unică, probabil, în România: la Fălticeni, instituția casei de cultură stă, acasă, cu chirie, în rând cu spații comerciale, discoteci și diverse oficii. În privința managementului, în afară de funcția de portărel, fundația proprietar nu s-a manifestat cu nimic, la Fălticeni, cel puțin în ultimii doi ani, în domenii legate strict de activitățile și acțiunile pentru tineri.
Fundația pentru Tineret Suceava prelua Casa Tineretului printr-un protocol încheiat în 1991 între Primăria Fălticeni și Ministerul Tineretului. Temeiul legal, Decretul-Lege 150/1990, a fost considerat în anii ce au urmat ca o anomalie legislativă care, cel puțin la Fălticeni, în afară de scandalurile naționale legate de administrarea bunurilor, inclusiv a celor bănești, a făcut ca localnicii tineri să devină musafiri în propria lor casă.
Tinerii fălticeneni au încercat să preia Casa Tineretului în 1996, actul normativ sus-menționat prevăzând la că „scopul fundațiilor pentru tineret este administrarea patrimoniului propriu în folosul tinerilor și al organizațiilor de tineret județene”, reglementare completată ulterior cu „controlul și urmărirea modului de folosire a patrimoniului fundației intră în atribuțiile Ministerului Tineretului și Sportului în colaborare cu organele de specialitate ale administrației publice locale”. De colaborare nici vorbă, casa tinerilor din Fălticeni transformându-se într-un loc din care se lua, și se lua bine, un loc în care nu se organiza însă nici o activitate culturală. Încercările au rămas fără finalitate din cauza că nu s-a găsit o cale de dialog între fălticeneni și Fundația pentru Tineret Suceava. Astfel că, la 17 ani de la emiterea acelui decret-lege, tânărul fălticenean este victima unor conjuncturi legislative și politice nefavorabile. În loc să beneficieze de activitățile promise prin protocolul din 1991, tineretul autohton sponsorizează chiriașii fundației și așteaptă modificări de substanță ale legislației în domeniu care să mai taie din puterea centrelor județene. Demersuri în acest sens au fost făcute, după 1989, în toate mandatele aleșilor locali, acțiuni care au părut Fundației pentru Tineret ca fiind obstrucționarea cu bună știință a oricărei încercări de a ajunge la o înțelegere. Fundația a făcut, oare, ceva în acest sens? Cel puțin în ultimii doi ani nici un reprezentant al fundației nu a abordat cu propuneri ședințele autorității deliberative fălticenene.
Una peste alta, Casa de Cultură a municipiului Fălticeni este tolerată în fosta Casă a Tineretului Fălticeni. Deznodământul acestei situații depinde de necesitatea reglementării la nivelul Parlamentului României a legislației din domeniul structurilor asociative ale tinerilor, de hotărârea administrației locale de a intra în normalitate și, nu în ultimul rând, de disponibilitatea Fundației pentru Tineret Suceava de a reveni la sentimente mai bune față de fălticeneni.