Continui discuția pornită de la opinia dlui Liiceanu, oaspete al Iașului, potrivit căruia urbea moldavă n-ar avea temeiuri să candideze la titlul de Capitală Culturală Europeană în 2012. Pe bună dreptate, fiindcă, ciudat și simplist, s-ar putea crede că îndreptățirea culturală n-ar da-o Iașului nici tradiția (imposibil de egalat magnificența secolului XIX!), nici aspectul fizic actual al orașului, cu asfaltul spuzit de gropi și urâțit de fațade inestetice. Pare a fi punctul de vedere al călătorului ce n-a avut parte decât de eterna rută aeroport-hotel și – aici e chiar bizar! – n-ar fi înzestrat cu rudimentul de antenă apt să detecteze în profunzime iradiația faptului de cultură.
Îmi iau îngăduința să afirm că starea asfaltului n-are strop de legătură cu aura culturală reală a unui oraș, iar fațadele posace, câte vor mai fi fiind, nu dețin alt rol și rang în configurarea destinului cultural urban. Sigur că ne-am dori bulevarde „ca afară” și fațade ca la Sibiu, numai că biata capitală a Moldovei a fost blagoslovită, în ultimii ani, doar cu fărâmituri de fonduri, infinit mai subțirele decât, să spunem, Clujul.
Cât despre fațadele Sibiului, merită de văzut filmul postat pe You tube, în care operatorul își ia inima în dinți și, trecând de frontoanele sclivisite cu bani europeni, descoperă aceleași știute curți mizere de tip neorealist italian, ascunse privirii vizitatorului grăbit de potemkiniada autorităților. Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul!
Oricum, vocația culturală a unei urbe n-o exprimă cantitatea de marmură încorporată în fațade – dac-ar fi așa, cu mai multă îndreptățire ar putea candida localitatea maramureșeană Certeze! Și pentru că mereu revine comparația (știrbă) Sibiu-Iași, voi încerca să înfirip o simplă și sumară listă a entităților ieșene depozitare și creatoare de cultură, lăsându-l pe dl. Liiceanu să cerceteze mai departe starea asfaltului. Deocamdată, propun doar o evaluare pe orizontală, totuși grăitoare prin ea însăși.
Poate dl. Liiceanu nu știe, dar în al doilea oraș al țării ca număr de locuitori (cf. recensământului din 2002) funcționează cea mai veche Universitate din România, înființată în 1860, Universitatea tehnică, Universitatea de medicină și farmacie, Universitatea de științe agricole și medicină veterinară, Universitatea de arte, mai multe universități private, Teatrul Național, cel mai vechi din țară, Opera Română, Filarmonica „Moldova”, Teatrul pentru copii și tineret „Luceafărul”, Ateneul Tătărași, Biblioteca Centrală Universitară (depozitară a 3.000.000 de volume), Biblioteca Județeană, biblioteci ale institutelor și facultăților, peste 100 de edituri, între care „Polirom” (450 de titluri în 2010), „Junimea” (înființată în 1969), Muzeul de istorie naturală (primul muzeu din țară, înființat în 1834), Muzeul Literaturii Române (Casa Pogor), Muzeul etnografic al Moldovei, Muzeul de istorie al Moldovei, Muzeul de artă, Muzeul Unirii, Muzeul științei și tehnicii, Muzeul Eminescu, Muzeul Universității „Al. Ioan Cuza”, Colecția „Istoria teatrului românesc”, casele memoriale Ion Creangă (bojdeuca – din 1918, prima casă memorială din România), Mihail Sadoveanu, Otilia Cazimir, Mihai Codreanu, Petru Poni, Radu Cernătescu, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Gane, George Topârceanu, Dosoftei, Casa diaconului Creangă de la Golia, precum și colecțiile muzeale ale Mănăstirii Golia, Trei Ierarhi și Galata. La Iași funcționează cea dintâi grădină botanică din țară (1856), Centrul cultural german, Centrul cultural francez, Centrul cultural britanic (British Council), Centrul cultural al Americii Latine și Caraibelor, Centrul cultural elen.
Este orașul cu cele mai multe lăcașuri de cult din România: 71 – din care 30 incluse în lista monumentelor istorice, opt mănăstiri ortodoxe, Episcopia romano-catolică și catedrala catolică, Sinagoga (cea mai veche din țară, construită în 1657). Mitropolia Moldovei și Bucovinei funcționează la Iași din sec. XVII.
La Iași apar mai multe cotidiene și reviste culturale de prestigiu, funcționează un post public regional de televiziune, studiouri locale și ale televiziunilor centrale, Radio Televiziunea „Trinitas”, Postul de radio Iași (înființat în 1942), posturi de radio private, numeroase galerii de artă plastică, instituții de învățământ preuniversitar de mare tradiție, institute de cercetare academice. Este o primă listă cantitativă, desigur, incompletă.
Nu ne-am propus să inventariem găurile din asfalt.
