Cultul Maicii Domnului dă vigoare Bisericii

-Care este rolul și eficacitatea cinstirii Maicii Domnului?
-Biserica a rânduit prin sinoade ecumenice cinstirea ce trebuie acordată Maicii Domnului. Astfel, la Sinodul III Ecumenic de la Efes din anul 381, s-a stabilit calitatea Sfintei Fecioare de „Născătoare de Dumnezeu”; apoi părinții Sinodului V Ecumenic de la Constantinopol din anul 553 au dogmatisit calitatea „pururea fecioriei” Maicii Domnului, iar, în fine, la Sinodul VII Ecumenic de la Niceea din 787 a reiterat cinstirea mai presus de fire a Sfintei Fecioare, „supravenerarea” sau „preacinstirea” ei.
Cinstirea Maicii Domnului se face atât în cadrul cultului divin public, adică la sfintele slujbe și la Sfânta Liturghie îndeosebi, cât și în cadrul cultului particular pe care credincioșii ortodocși îl săvârșesc în casele lor dimineața și seara sau cu anumite ocazii.
Icoana Maicii Domnului este așezată la loc de cinste pe iconostasul fiecărei biserici, în dreapta Mântuitorului, după cum proorocește David: „stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta în haină aurită și preaînfrumusețată”, precum și în fiece casă de creștin se află icoana Maicii Domnului cu pruncul care este chipul Bisericii celei adevărate.
Să amintim apoi și de Acatistele și Paraclisele Maicii Domnului, imne de o frumusețe deosebită, pe care credincioșii le citesc cu mare evlavie aproape zilnic spre ajutorul și folosul lor sufletesc.
Toate acestea sunt forme ale preacinstirii Maicii Domnului și cinstind-o pe ea după cuvântul Sfântului Ambrozie cel Mare, îl cinstim pe Fiul ei Cel întrupat spre mântuirea neamului omenesc.
Fără cinstirea Maicii Domnului, cultul Bisericii ar fi mai sărac, mai sec și mai lipsit de vivacitate. Cultul Maicii Domnului dă vigoare Bisericii, trezește în poporul drept-credincios evlavia și dorul după Dumnezeu, precum și iubirea față de semeni.
De aceea, cum spune Serghei Bulgakov, „creștinismul numai cu Hristos fără Maica Domnului e în ființa sa o altă religie decât Ortodoxia”, iar Nicolae Steinhardt adăuga și el că două evlavii se cer să fie ținute cu tărie de români și să nu fie uitate sau pierdute: „cinstirea Maicii Domnului și cinstirea Sfintei Cruci”.
-În Simbolul de credință se afirmă: „Și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria”. Care a fost rolul Maicii Domnului în întruparea Mântuitorului Iisus Hristos?
-În articolul din Credeu se afirmă că Mântuitorul Hristos s-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și s-a făcut om. Prin acest articol Biserica mărturisește modul supranatural al nașterii Mântuitorului. El ca Dumnezeu S-a născut din Tatăl mai înainte de toți vecii, iar ca om S-a întrupat prin lucrarea Sfântului Duh în sânul Preacurat al Fecioarei Maria și s-a făcut om asemenea nouă în afară de păcat.
Rolul Sfintei Fecioare la întruparea Mântuitorului este deosebit de important și de relevat, așa cum îl găsim relatat în episodul Bunei Vestiri. Fecioara Maria a venit în lume asemenea „luceafărului dimineții” care vestește ivirea soarelui. Prin viața ei curată și sfântă petrecută la Templul din Ierusalim, Sfânta Fecioară Maria atrage privirile Tatălui asupra ei – ne spune Sfântul Grigorie Palama – care o găsește vrednică de a-L purta în pântece pe Fiul lui Dumnezeu. La Buna Vestire, Fecioara Maria primește vizita Arhanghelului Gavriil, care îi aduce vestea că a fost aleasă să-l nască pe Mesia, arătând și modul în care se va realiza acest lucru: „Duhul Sfânt se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri, iar Sfântul care se va naște din tine Fiul lui Dumnezeu se va numi”.
Prin ascultarea ei deplină către Dumnezeu concretizată în cuvintele: „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău”, Maria devine instrumentul prin care se coboară la noi Mântuitorul lumii. Ea, care nu avea păcate personale, ci doar păcatul strămoșesc, și acesta ținut într-o stare de latență, a fost curățită la Buna Vestire prin puterea Sfântului Duh, devenind astfel „Biserică sfințită și rai cuvântător”; cădelniță de aur” și „vas al alegerii”, cum o numesc cântările bisericești.
Despre rolul și importanța Sfintei Fecioare în iconomia mântuirii neamului omenesc au vorbit atât de frumos Sfinții Părinți ai Bisericii noastre: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Chiril al Alexandriei, Sfântul Gherman al Constantinopolului, Sfântul Proclu, Sfântul Ioan Damaschin, Sfântul Grigorie Palama și Sfântul Nicolae Cabasila. Toți au scos în evidență că Fecioara Maria, prin faptul că s-a întrupat dintr-însa Fiul lui Dumnezeu, este mai presus de toate făpturile. Aleasă dintre toate neamurile, Sfânta Fecioară este cu adevărat comparată cu „rugul cel nears” și cu scara cerească pe care a văzut-o Iacob patriarhul. De aceea în Imnul Acatist este numită: „bucură-te scara cerului pe care s-a pogorât Dumnezeu”.
Preasfinția Voastră, ce trebuie să știe credincioșii ortodocși și să afirme, astăzi, când aud cuvinte jignitoare cu privire la Maica Domnului?
Față de toate acestea, adevăratul creștin ortodox trebuie să fie cu luare aminte, să fie cu reținere și să încerce să-i lămurească pe cei mai slabi de înger de rolul pe care Sfânta Fecioară Maria l-a avut în istoria mântuirii, ca de sfințenia și de curăția vieții sale.
Să nu uităm apoi că și noi putem păcătui împotriva cinstirii Maicii Domnului, prin luarea numelui ei în deșert, prin necunoașterea vieții ei, ca și prin faptul că nu știm de multe ori nici o rugăciune adresată ei. Învățătura despre Maica Domnului trebuie să fie cunoscută bine de către credincioși, trăită cu intensitate și apărată în fața celor care o necinstesc pe Împărăteasa Cerurilor.
-De ce Maica Domnului este socotită grabnic-ajutătoare?
-Maica Domnului este socotită grabnic-ajutătoare pentru că ea, primind rugăciunile noastre, le duce Fiului ei, mijlocește pentru noi ca să ne împărtășim din bunătățile cerești pe care le dorim. Păcătoși fiind, de multe ori, nu îndrăznim să ne adresăm direct Mântuitorului Hristos și de aceea, rugându-ne către Maica Domnului, nădăjduim că rugăciunile noastre vor fi ascultate și împlinite prin mijlocirea ei. Tot ceea ce cerem în rugăciunile către Maica Domnului cerem de la Mântuitorul Hristos prin solirea Maicii Sale. „Nimeni din cei ce aleargă la tine nu iese rușinat”, spune Paraclisul Maicii Domnului, una dintre cele mai frumoase și luminoase rugăciuni adresate Maicii Preacurate și care se cântă sau se citește „la întristarea sufletului și la vreme de nevoie”. Cred că nu există creștin ortodox care să nu fi simțit cel puțin o dată în viață ajutorul Maicii Domnului în clipe de încercare sau de suferință.
Tocmai de aceea ea este socotită „grabnic ajutătoare” „prefacerea celor scârbiți, izbăvirea celor neputincioși”, „rugătoare caldă și zid nebiruit”. Se cade să o cinstim mereu pe Maica Domnului, la fel ca și strămoșii noștri, să ne plecăm genunchii înaintea sfintei sale icoane, rugându-ne să ne păzească și să ne izbăvească de tot răul, și să ne insufle curaj, tărie și stăruință întru dobândirea vieții celei noi, căci ea este Maica Domnului și Maica noastră, iar noi suntem fiii ei.
(Sursa: Ziarul Lumina)