CULEUȚI (II).
Conform unui izvod de moșii din 20 ianuarie 1775, Ilie Strășca, stăpânea, ca moștenire după părinții lui, Mihalachi și Maria Strășca, a șasea parte din Culeuți.
În 1843, biserica Arătarea Maicii Domnului din Culeuți, înălțată, în 1779 de Theodor CAUTIȘ și de Ioan MASEC„ cu 490 enoriași, patronată de Ianacachi de TABORA, avea postul de paroh vacant. În 1876, patron al bisericii cu 757 enoriași era Ekaterina von WEINFELD, paroh fiind Theodor BOCANCE. În 1907, sub patronajul bisericesc al evreului Kalman SCHLESINGER, biserica din Culeuți îl avea paroh pe Arcadie BOCANCE, născut în 1877, preot din 1903, cantor fiind, din 1892, Theodor DRABIK, născut în 1850.
În Culeuț funcționa, din 1887, o școală cu 2 clase[1].
În 30 aprilie 1782, Simeon Tăutul și frații săi stăpâneau jumătatea de jos a satului Culeuți, partea care aparținuse lui Cocoran, care își luase numele de Turcul, după o fugă în Polonia; Ioniță Moțoc și Ion Cautăș stăpâneau câte un sfert de sat, partea lui Moțoc și al Iuditei, fata lui Nicolae Murguleț.
CUPCA.
Întărit de Alexandru cel Bun lui Ivan Cupcici, în 27 mai 1429, satul „unde este casa lui” Ivan Cupcici, pe Siretul Mic, între Pătrăuți pe Siret și Suceveni, avea să poarte, de-a lungul veacurilor, numele întemeietorului, chiar dacă, din 1503, avea să se anonimizeze în uriașa moșie mănăstirească a Putnei.
Recensământul lui Rumeanțev[2], din 1772-1773, înregistrează la Cupca, în Ocolul Berhometelor, fără alte precizări, „31 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, 2 femei sărace, 2 țigani și 26 birnici.
În 1775, Cupca, din Ocolul Berhometelor, avea 1 popă și 30 țărani.
La Cupca s-au așezat, în 1776, emigranții transilvăneni Ioan POP, din Cetea, și Ioan PUȘCAȘ, din Falciu.
În 1843, biserica Sfântul Mihail din Cupca, zidită în 1787, cu 1.143, era slujită de parohul Alexandru CHISĂLIȚĂ, care se afla, în fața aceluiași altar, și în 1876, când biserica avea 1.432 enoriași. În 1907, paroh era George POJOGA, născut în 1859, preot din 1886, paroh din 1904, cantor fiind, din 1896, George UNGUREAN, născut în 1854.
În 1890, s-a deschis, la Cupca, o școală cu 3 clase[3].
Cu ocazia a trei praznice, făcute, la sfârșitul anului 1894, de Teodor BERESOVSCHI, Vasile DUGAN și Andrei BICER, au jurat, în fața preotului E. PRELICI, să se lase de rachiu următorii cupceni: Teodor V. ALERGUȘ, Teodor V. ROȘULUI, Dimitrie și Ecaterina V. ALERGUȘ, Vasile D. ALERGUȘ, Dimitrie I. BICER, George Șt. BICER, Ioan G. BICER, Ioan V. BICER, Mihai I. BICER, Flora, văduva lui George BICER, Sanfira, soția lui Ioan BICER, George BOLOCAN, George G. BOLOCAN, Domnica, soția lui Zaharie BOLOCAN, Teodor BOBEȘTEAN, Vasile și Dimitrie COSTIUC, Ioan Gr. MAIOR, George și Elena MÂȚA, Vasile I. PLEVAN, Vasile T. POPESCU, Constantin POPESCU, Teodor G. TĂRÂȚĂ, Ioan alui George TĂRÂȚĂ și soția lui, Maria, Ioan V. TĂRÂȚĂ, Constantin T. TĂRÂȚĂ, Geoge D. TĂRÂȚĂ, Constantin D. TĂRÂȚĂ, Petre TĂRÂȚĂ, Vasile G. TĂRÂȚĂ, Ioan T. TIMEȘ, Petre S. TIMEȘ, Teodosia TIMFAC, Anna, soția lui Simion SLĂNINĂ, Maria, soția lui George T. ȚUGUI, Flora, soția lui Constantin ȚIBILIAC și Simion T. ȚUGUI[4].
În 1 aprilie 1941, au căzut „ca snopii de secară”, la Fântâna Albă, secerați de mitralierele sovietice cupcenii: Andronic Morar, Marta Șorodoc (o fată de 18 ani), Arcadie al lui Toader Plevan (rănit și aruncat de viu într-o groapă comună), Ion Gâză, Arcadie Palicârja, Ion Belmega, Vasile Dugan (fratele lui, Ion Dugan, a murit în gulaguri), Ion al lui Simion Opaiț (fecior de 20 ani, mort în gulaguri). Au fost arestați, după ce au fost hăituiți, Mihai Plevan, Dumitru Tărâță, Toader și Lazăr, feciorii lui Simion Alerguș, Gheorghe Luțu, Petru Plevan, Vasile Ovaciuc (un copilandru), Nistor Plevan și Toader Țâbuleac[5].
[1] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 30, 1876 p. 90, 1907 p. 86
[2] ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldovaîn epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 337
[3] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 36, 1876 p. 65, 1907 p. 167
[4] DEȘTEPTAREA, Nr. 2/1895, p. 18
[5] ȚARA FAGILOR, Cernăuți 1998, p. 111-114