Seliște pustie în 1588 („Culiuțăi pe Nistru”), satul Culeuți este întărit lui Onciu Vrânceanul, în 20 mai 1589, împreună cu satele Cadubești și Stăuceani.
În 25 februarie 1663, Isac Cocoranul lasă copiii lui, Lupa și Miron, „partea sa, câtă i se va alege, din a treia parte de sat Boianciuc, împreună cu partea din satul Culeuț”.
În 6 iunie 1734, moșia Culeuț a lui Ursachi Isar, era împresurată de moșiile Răpujnița și Vasileu ale Murguleților.
În 19 iulie 1751, pentru o datorie neonorată a lui Ursachi Isar, moșia Culeuț trece în proprietatea căpitanului Manoli Zamfir, care, pentru că nu avea copii, hotărâse ca, după moartea sa, satul să treacă, iarăși, în proprietatea lui Ursachi Isar sau a copiilor lui.
Ursachi Isar avea să redevină proprietarul satului Culeuți până în 3 noiembrie 1756, când Ion Dociul mazil de Hârlău și nepotul lui, Ilie săn Mihălache Strășcăi, revendicând „a trie parte din giumătate de sat de Coleuți… care parte o stăpânește Isar” dar care parte, după cum arătau suretele vechi, fusese a Murguleștilor, iar împărțeala moșiilor Murguleților, făcută de Constantin Tăutu, arăta „cum că giumătate de sat Coleuți s-au vibnit lui Neculai Murguleț și Ursului, frățâne-său, și Marii, surorii lor, cari din Niculai să tgrage Ursache Isar și Motoceștii, și din Ursul să trage Ion Dociul și nepot-său Ilie Strășca, și din Marie se trag Hănculeștii și să vine pe acești trii frați din giumătate de sat cât o trie parte, și Ursache Isar s-au acolisit și stăpânește și partea moșului lor, a Ursului”.
Un alt conflict de proprietate pentru „o a tria parti di giumătate de sat de Coleuț” îl va avea Ursachi Isar și cu Gavril Moțoc, în 5 august 1759, numele acelorași străbuni fiind pomenite ca argumente ale clipitei de atunci.
În 16 martie 1760, când se împart moșiile Raiftei Vlăiculesei între Ștefan, Mihai și Marica Tumurugiesii, Mihai primește a patra parte din Culeuț (partea de pe Buculei, ginerele lui Dumitru Lența).
În 3 octombrie 1762, frații Mihai și Ilie Vlaico se obligau să părăsească satele Boianciuc și Culeuți, care trecuseră în proprietatea lui Gheorghe Turcul. Procesele, însă, vor continua, ajungându-se, în 30 iulie 1765, până la scoaterea unei cărți de blestem de către frații Ștefan, Mihai, Ilie Vlaico și Maria Tomorugeasa, copiii lui Andronic Vlaico și ai Rafilei, care susțineau că fosta moșie a lui Isac Cocoranul, pe care o stăpânea Gheorghie Turcul, li se cuvine lor.
Gheorghe Isar, fiul lui Ursului Isar, Ioan Veriga, ginerele Ursului Isar și Ioniță Moțoc primesc uric de la Grigore Ioan Vodă să stăpânească părțile din Culeuți ale bunicii lor, Mierla, fata lui Nicolae Murguleț, iar Ion Dociul să stăpânească „a trie parte din giumătate dintr-acel sat, parte unui Hăncul”, dar partea lui Hâncul va fi stăpânită, în 3 noiembrie 1770, de Ilie Strâșca. Partea de jos a satului Culeuți aparținea lui Ilie Turcul (în hotarnică este trecut, greșit, numele lui Ilie Roset), fiind hotărnicită, în 8 iulie 1771, „de la Nistru, din Ciritei, peste valea Suhodolului… la altă piatră care se cheamă Borodco… la movila ce se cheamă Babca, la malul Nistrului, în deal, unde Mihai Vlaico a așezat satul. Pădurea, vadurile de moară, trecătoarea peste Nistru să fie comune, adică frățești. Din partea răzeșilor au semnat Ioniță Moțoc și Toader Cautăș”.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Coliuți, moșie răzășască, „47 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Mihailo, 2 dascăli, Ștefan OROBCA și Alecsa, 3 mazili, Ioniță MOȚOC, Toader Cautiș și Iacob Hlinca șiahtic, 2 văduve, Anița și Ilianca, 1 jidov, Leiba, și 15 birnici, adică: Vasili Remariuc, Necolai Ivasuc, Vasili Ivasuc, Ivan Vantiuc, Matei Cosvaneț, Ivan Chisăliță, Matei Ilco, Matei Sișciuc, Petre Sobolca, Nechita Sobolca, Petre zet Râmar, Fedor Condrat, Vasili Tomac, Mihail Iuriiciuc și Iacob.
În cătunul Răpujnița, moșie a căpitanului Vasile Marco și a familiei BOTEZ, 82 era „toată suma caselor”, însemnând 3 popi, Ilie, Vasile și Toader, 2 dascăli, Ivan și Ștefan Monici, 1 mazil, Vasili Marco, 3 șleahtici, Vasili Oarza, Vasili Ursuliac ruptaș și Vasili Taranga, 6 văduve, Sofia, Dochia, Irina, Maria, Dochița și Korokitka, 12 case pustii și 55 birnici, adică: Ursul Oarza vornicul, Ivan argat vornicului, Vasili Hreciuc, Ivan Sinovski, Ivan Lesii, Andrei Mutrin, Fodor Buruzavschi, Vasili Velișciuc, Ivan Lunescul, Vasili Leontii, Hrihor Fedorschi, Filip pânzariul, Necolai Ladeiciuc, Hrihor Luțic, Vasili Boiko, Vasili a Petrii, Petre Smucic, Mihailo Sârchic, Andrei Tumnic, Acsănti Slobozian, Mihailo Ștefiuc, Andrei Colesniuc, Andrei Moisa, Hrihor pânzariul, Ion Gaminiuc, Ștefan berar, Ion sin vornicului Orza, Andrei Odoveț, Iacov Venintinschi, Iacob Ceaica, Hrihor Mudrii, Andrei Știrma, Fedor Hubiac, Vasili Prociuc, Simion Cocirco, Nichita Crimac, Ștefan Iațuliac, Ștefan a Petrii, Iacob Sfinca, Ștefan Șfiiciuc, Iacov Borek, Petre Mordei, Ivan Smuc, Petre Ceaica, Mihailo Sărimac, Vasili Mafteiciuc, Andrei Velișco, Alecsa Mafteiciuc, Ivan Misac, Ivan Ciuhar, Vasili Babii, Hrihor Ceaica, Tănasii sin Orza, Nechifor vătăman și Fedor Ceaica.
În 1775, satul Culeuți (Coliuții), din Ocolul Nistrului, avea 2 mazili, 2 popi și 20 de familii de țărani.
[1] ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldovaîn epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 437