Cui trebuie să ne mai închinăm, să îi mai cerem ajutorul?

Rugăciuni către Maica Domnului. Trebuie să adresăm și o rugăciune Născătoarei de Dumnezeu, care, în ordinea cinstirii, vine după Sfânta Treime, pentru că ne este și cea mai apropiată sufletului nostru. Către ea avem curajul să ne deschidem mai mult, ca una ce este o mamă binefăcătoare și iubitoare care ne ascultă toate necazurile. Îi cerem să „ne ocrotească și să ne îndrepte către faptele cele bune”, recunoscându-ne această nimicnicie păcătoasă întinată de rele. De asemenea, o persoană nedespărțită de rugăciune este îngerul păzitor, totdeauna ne rugăm lui să ne „păzească de vrăjmași”, să „nu mâniem pe Dumnezeu cu purtarea noastră” și „să ne fie de ajutor în noaptea care începe”. Rugăciunea de seară trebuie să mai conțină și alte rugăciuni?
Fiind la libera noastră alegere, dacă avem răgaz și dispoziția necesară, seara, după ce trece o zi de muncă, ne strângem gândurile, ne concentrăm mai ușor și atmosfera e mai predispusă la rugăciune, putem rosti și alte rugăciuni. Spre exemplu, o altă rugăciune către Născătoarea de Dumnezeu sau cele două rugăciuni frumoase de la Pavecerniță, „Nespurcată, neîntinată…” și rugăciunea „Și ne dă nouă, Stăpâne…”, pe care cartea de rugăciuni le indică la sfârșit. Sunt de mare efect sufletesc în combinație cu atmosfera serii, ne duce cu gândul mai intens la moarte. Seara fiind un moment de inspirație pentru rugăciune, sufletul se simte mai mult în mâna lui Dumnezeu, pentru ca, atunci când va fi clipa finală a despărțirii de trup, să avem un „sfârșit creștinesc” înconjurat de sfinții îngeri. Iar în rugăciunea către Mântuitorul Hristos, scrisă de Antioh Monahul, cerem „o potolire a comportării noastre”, a forțelor negative din interiorul nostru, gândul și trupul, „zburdările acestea”, cum zice rugăciunea, și cerem „minte deșteaptă, cuget curat, inimă trează, somn ușor”. Acestea două sunt atât de frumoase și de interiorizante și potrivite pentru starea sufletească necesară rugăciunii, încât puțini cred că le ocolesc.
Dacă timpul ne permite și parcă e firesc să avem o încheiere, un sfârșit al rugăciunilor, rostim „Cuvine-se cu adevărat”, „Doamne miluiește” și „Pentru rugăciunilor sfinților…”, care este formula de final a rugăciunilor și în Biserică, și în viața particulară.
Rolul rugăciunii de seară
În final, care credeți că este rolul rugăciunii rostite la capătul patului înainte de culcare?
Rugăciunea de seară am zice că este un corolar al rugăciunii în general, fiindcă, așezându-ne sub pavăza lui Dumnezeu, dorim să fim păziți în timpul nopții, ne aduce o liniște aproape totală, încredințându-ne lui Dumnezeu. Cum spune un sfânt părinte, să putem adormi, dacă e posibil, cu gândul la rugăciune sau rostind rugăciunea, ca să nu ne fure gândurile. Le-am spus credincioșilor, la Taina Spovedaniei și în predică uneori, că, decât să te prindă somnul îndârjit și încordat, certându-te în minte cu cineva și căutând modul cum să te răzbuni pe el, mai degrabă să te prindă somnul rostind Psalmul 50 sau o altă rugăciune. Să încercăm ca gândul să se topească încet, încet cu Dumnezeu în somnul care vine și, adăpat de intenții bune, noaptea va fi mai liniștită, visul mai plăcut. Decât să luăm cine știe ce pastile, mai degrabă ne zicem un psalm, o rugăciune sau o formulă din aceasta bisericească, și adormim mai ușor.
(diac. George Aniculoaie, interviu cu preotul Nicolae Necula; sursa: www.ziarulumina.ro)