Vă povestesc multe chestii din interiorul sistemului de sănătate. Din mizeria asta de țară pentru care unii și-au dat viața ca proștii. Sunt la fel de scârbit și frustrat ca și voi. A izbucnit scandalul cu epidemia de rujeolă. Na, și? Au murit copii. Mulți. E mai vizibilă și mai importantă căderea guvernului decât viața lor. Vor mai muri copii. În fiecare zi. Săraci. Needucați. Bolnavi. Masă de manevră și de consum pentru rebuturile europene. Că e vorba de mâncare sau de medicamente. În fine. Cui îi pasă? Nimănui.
Stimați pacienți, actuali sau viitori, ieșiți dracului în stradă pentru sistemul de sănătate, nu pentru câini, roșii montane, gaze de șist, religie în școli, orientări sexuale împotriva firii și alte petarde din astea. Și chiar dacă mămăliga nu explodează, știți bine că măcar frige.
După cum cunoașteți, la sistemul de asigurări de sănătate cotizăm toți. Mai puțin pensionarii cu pensii sub o mie de lei. Cei care consumă cele mai multe servicii, dar nu plătesc nimic. De acord. Nu e vina lor. Asta e legea. Ăsta e statul social în care trăim. Dar nici nu pot accepta ca unul să plătească și zece doar să consume. Și când ăla care plătește ajunge în spital, tot el să cumpere medicamente, bandaje, seringi și altele. Și ce dacă observ eu niște chestii nedrepte cum sunt cele de mai jos? Cui îi pasă? Nimănui.
Ca medic sunt grevat de foarte multe cheltuieli. Că, deh!, medicul de familie trebuie să asigure funcționarea instituției în care lucrează. De la apă, curent, salarii pentru asistente, văruit, femeie de serviciu, medicamente de urgență, laptop, imprimante, aplicația pe care lucrează și care costă lunar 150 de lei, bilete de trimitere, registre, adeverințe, hârtie igienică, becuri, reparații, lemne pentru iarnă, motorină pentru navetă, service de câteva milioane când se strică hârbul cu care se deplasează și multe altele. Medicul plătește amenzi atunci când nu știu ce control îi impută lui anumite medicamente prescrise unui bolnav. Că doar, ce naiba?, pe cine interesează că pacientul chiar depinde de ele? Știți foarte bine că deontologia este ilegală și dacă pui deasupra a orice interesul pacientului, plătești integral toate medicamentele cu care ai îndrăznit să-i salvezi viața. Cui îi pasă? Nimănui.
În fine. Stăteam la o coadă să plătesc și eu asigurările de sănătate obligatorii. Alți bani aruncați degeaba, că doar nu am avut nevoie de doctori până acum și nici nu voi avea. În fața mea, un tip la vreo 30 de ani. De la țară omul. Redus din toate punctele de vedere.
– Vreau să plătesc sănătatea pentru luna asta, doamnă.
– Buletinul. Se plătește și pe 6 luni în urmă. Obligatoriu.
– Da, doamnă. Plus luna asta.
Îi face doamna un calcul. Veneau cam 40 de lei pe lună. În total cam 300 de lei. Din vorbă în vorbă, aflăm că are pietre la rinichi și vrea să se opereze la Iași. Că lucrează în Italia în construcții și îl deranjează boala asta.
Deci, domnul ăsta lucrează pe afară. Câștigă ceva bani. Nu plătește nici un impozit statului român. Vine în țară, plătește 70 de euro și beneficiază de servicii medicale gratuite. Costul unei operații decontate de casa de asigurări spitalului din Iași se ridică la vreo 30 de milioane lei vechi. Asta include manopera, materialele, zilele de spitalizare. Că doar el e asigurat și are drepturi, nu? În fine. Eu am achitat de câteva ori mai mult ca el. Fără să mă duc pe nicăieri. Ți-am plătit operația, prietene. Am muncit ca boul ca să beneficiezi tu de gratuități. Ca, nah, ți se cuvine orice. E corect?