În cătunul Vaslăuți, „toată suma caselor” era 104, însemnând 2 popi, Vasilii și Georgii, 2 dascăli, Andronic și Vasilii palamar, 11 scutelnici ai paharnicului Hurmuzachi, Gavril volintirul, Mărian rus, Luchian herghelegiu, Toader cojocar, Petre rus, Vasile pânzariul, Nichita prisăcar, Pavlo scutariul, Hrihor ciobotar, Georgii Gușatul și Tănasă Bociucu, 5 slugi ale paharnicului Hurmuzachi, Miron chitariul, Lupul Ciocoiul, Vasili Novac, Ilie Ciocoiul și Ion Malin, 6 văduve, Odochia, Marusa, Iliana, Paraschiva, Anița și Nastasia, 2 jidovi, Moșko și Leiba croitoriul, 13 case pustii și 63 birnici, adică: Vasilie vornic, Vasilie Tverdohleb, Vasili Dumitrachi, Ion sin Anton, Miron cojocar, Fedor zet Jârinski, Andrei zet Jâroneț, Ivan Dumitruchi, Vasilie sin Ivan, Ivan Jârovețu, Anton Huțul, Luchian Babii, Macsin Zaharia, Hrihor Zaharia, Tănasă zet Corcoduic, Andrei Lisăi, Mihai Pidliubnii, Sauka rus, Ivan zet Hupchii, Toader Basu, Grigore zet strugar, Neculai Babii, Ivan Sămeniuc, Simion olar, Ivan rotar, Ilie Duduliac, Ion Prescorianu, Petre Saihaș, Tănasă Coițan, Ion sin Coițan, Simion Codrian, Mihailo Hubca, Georgie Codrian, Antohi Codrian, Iosif pânzar, Ion zet Coițan, Hrihor Funar, Ivan Lisăi, Gavril brat Lisăi, Petre sin Costin, Ion Răpujinski, Ștefan Rumii, Marko rusul, Anton rusul, Hrihor zet Costăn, Vasilii văcar, Panko rus, Simion Nedelco, Grigoraș Nedelco, Luchian Râbka, Ignat sin Strateiciuc, Alecsa Macsinciuc, Ion Hatmaniuc, Nechifor sin Strateiciuc, Vasili Strateiciuc, Miron nepot strugar, Ion sin Friptul, Dănilă Curneșanu, Dumitru Șandriuc, Ivan German morar, Simion Hatman, Gavril sin Macsin și Nechifor Condriuc.
În 1775, Cuciurul Mic, din Ocolul Nistrului, avea 3 mazili, 6 răzeși, 2 popi, 60 țărani și 1 umblător.
În 1843, biserica Sfântul Nicolai din Cuciurul Mic, construită, în 1820-1821, de Ignatie Antoniewicz, restaurată în 1888, cu 1.361 enoriași, patronată de Ignaz von Antoniewicz, era slujită de parohul George Tomiuc. În 1822, George și Alexandru Tabora, Mihail Borcea și Alexandru Onciul au construit, la Cuciurul Mic, biserica Sfântul Nicolai, cu rang de filială în parohie, restaurată în 1885. În 1876, biserica din Cuciurul Mic, cu 2.014 enoriași, patronată de Anton von Jacubowicz, era slujită de parohul Paul Jaworowski. În 1907, patroni bisericești la Cuciurul Mic erau Ioan Iakubowicz și Nikolai Stehan, parohia, cu cele două biserici, fiind condusă de parohul Emilian Gribowski, născut în 1848, preot din 1874, paroh din 1877, cantor fiind, din 1903, Alexandrer Massikiewicz, născut în 1862.
Școala cu 5 clase, din Cuciurul Mic, funcționa din toamna anului 1887[1].
În 1883, a fost construită biserica de lemn, cu hramul Sfântului Nicolae.
Familiile răzeșești din Cuciurul Mic, în 1894, erau: Brăiescu, Albota, Tutuescu, Gâză, Paladi, Stratulat, Mintici, Zoppa, Țântă, Brânzan, Pădure, Isculescu, Poclitar, Bejan, Frunză, Vlaicu și Vlad. Dintre acești răzeși, aveau copii la școala din Cernăuți Ilie alui Constantin Albota, Niculai și Constantin ai lui Teofil Zoppa Constantin alui Vasile Isculescu, Ilie alui Eugen Stratulat și Dumitru alui George Poclitar[2].
O colectă pentru Azilul de studenți din Cernăuți, făcută, în mai 1896, de preotul Emilian Gribovschi, menționează următoarele nume de localnici din Cuciurul Mic: Leon Onciul, George Palgie, Ilie Palgie, Ioan Ivanovici, Dimitrie Totoiescu, Alexandru Miszikiewicz, Trifon Strișca, Ioan Tomoriug, Gavril Prodan, George Poclitar, Ioan Cocorean, Dimitrie Tomorug, Alecu Onciul, Mihail Prodan, Nicolai Tomașevschi, Andronachi Tomiuc, Gaficena Zoppa și Mortco Sandmann[3].
[1] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 27, 1876 p. 27, 1907 p. 52
[2] DEȘTEPTAREA, Nr. 19/1894, p. 149
[3] DEȘTEPTAREA, Nr. 14/1896, p. 111