Aflat în ținutul Coțmanilor, între Valeva, Vaslăuți, Boianciuc, Iucăuți, Verbăuți, Cuciurul Mic are parte de atestare documentară, sub numele de Cuciurău, în 23 februarie 1448, când Roman Vodă, aflat la Colomeea, întărește lui Didrih Buceaski satele Cuciurul, Iurcăuți, Verbouți, Vasilăul pe Nistru, satul lui Boris și satul Lențovici (Lențești).
În 19 septembrie 1436, este menționat boierul Boris Cuciurovschi, cel care pare să fi fost primul stăpân al satului Cuciurul Mic.
În 11 iunie 1602, satul Cuciurul Mic, cumpărat de Iurașco, de la Ilie, fost vameș, era întărit copiilor lui Iurașco, Onciul Iurașcovici, Toader și Mărica, jumătate de sat urmând să fie confirmată, în 10 august 1651, nepoatei lui Iurașco, Antimia, fata lui Danovici.
În 12 aprilie 1623, Ștefan Tomșa întărea lui Mihail Tăutul „giumătate de sat de Cuciur micu cu locu de hăleșteu în țarină, care el ș-au cumpărat de la Ionașco, ficior lui Stroici logofătul”.
În 4 martie 1652, se împart moșiile răposatului Gavrilaș Mateiaș între copii lui, Ieremie, Ileana comisoia și Alexandra vorniceasa. „Partea lui Irimie a fost… satul Cuciur și Denisiuca”.
În 1637, Ionașco, fiul lui Gafton și al Gaftonii, unchiul lui Coste Jadovan, vinde nepoților săi, Miron și Costin, fiii lui Sava, partea lui din Cuciur, „cu eleșteu și cu loc de moară și cu fânațe… cu loc în vatra satului”, pentru 50 taleri, martori fiind, pe lângă alți „oameni buni”, Isac Cocoran, Pătrașco Țintă, Ionașco Pilat, Vasilie postelnicel, Gheorghiță fiul lui Podescu, Toader Grama, Pătrașco Ciornohuz, Vasilie fiul lui Dumitrașco, Matiaț fiul popii din Berbești, Ionașcu Drăghici, Vasilie fiul lui Drăghici, Toader fratele lui Drăghici și Vasilie Lastiuca.
În același an 1637, Coste Jadovanul din Pleșenița vinde nepoților săi, Miron și Costin, feciorii lui Sava de Pleșenița, a patra parte din Cuciurul Mic și 4 jirebii din satul Prelipce. Miron și Costin cumpără, în 1 aprilie 1646, și părțile de sat și moșie ale verilor lor, Coste și Ionașcu, feciorii Gaftonii Jadovanul, obținând uric în 15 mai 1646.
În 30 august 1725, Mihai Racoviță Vodă întărea lui Grigoraș Păunel „trei părți pe care le-a arătat din satul Valeva, jumătate de sat de Cuciur și câteva părți din moșia Prilipce, jumătate de sat Verbăuți, a pastra parte de sat Bărbești… așijderea să fie volnic să ia de a zecea din a treia parte de sat de Lucavăț și dintr-o parte a unei poieni zisă Panca, care este la apa Siretului”.
În 27 august 1742, Ștefan Tabără din Cuciur fusese trimis să vândă „păine (recoltele) lui Manoli, ficior Pisăroae ci estei acolo, la Cuciur, pentru că au vinit Ștefan Tabără și niau adus carte de gospod ca săi plinim cheltuiala ci au cheltuit la Eși, giudicăndusă cu dumnialui Ion Neculce vornicul pintru moșie lor Cuciurul, dila răzeșii lui din Cuciur, di cari ne arată și cătă cheltuială au făcut, 12 lei în opt săptămăni ci au șăzut la Eși”. Manoli promisese să întoarcă lui Tabără cheltuiala, la promisiune fiind „și oamini martori din Cuciur, anumi Oanci umblător, și Gligoraș vornic, și Anton Cazacul”.
În 23 septembrie 1745, Gligore Corne și jupâneasa Sandală, fata lui Constantin Săvăscul, precum și copiii lor, Ursu și Ioan, vindeau feciorilor lui Ilii Săvăscul, Gheorghi și Sandul, pentru 27 lei, din Cuciurul Mic „acea moșioe noo de cumpărătură, ce-au fost cumpărat moșul nostru, Costin Săvăscul, de la Coste Jadovanul și de la Ionașco, nepot Jadovanului”.
În 4 august 1747, Ștefan Miclescul vinde lui Sandu Sturza jumătate din satul și moșia Cuciurul Mic.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Cuciurul Mic, moșia vistiernicului Constantin Sturza, „64 – toată suma caselor”, însemnând 2 popi, Andrii și Ioan, 2 dascăli, Toader și Sauca palamar, 4 scutelnici, Timofei și Timco ai lui Georgi Săvăscul, Hrihor și Ivan ai lui Vasile Onciul, 4 răzeși, Neculai Onciul, Gavril Onciul, Ilie Onciul și Vasile Onciul, căpitan de volintiri, 7 șliahtici, Ioniță Faliș, Ioniță nepot Brânzan; Vasile Țopa, Giorgie Smolinschi, Giorgie Săvăscul, Toader Nalivaico și Tănase Tăutul mazil, 2 umblători, Toader Cojac și Andrei Cojac, 2 vădane, Paraschiva și Maria, 2 marchitani, Costandin și Anton, 5 jidovi, Herșko, Leiba, Moșko, Benko și Moșko, și 34 birnici, adică: Vasile Zota, Ivan Boroda, Mihailo Negrici, Pricop Catană, Ivan văcar, Ignat Martiniuc, Alecsa rusul, Georgie Duplin, Tănasâi Duplin, Hrihor Calance, Ion Stratinciuk, Ilaș Calancea, Simion Duplin, Nichita Ciurnița, Tudosii vătăman, Ion scripcar, Hrihor Huțul, Mihailo Trihub, Ignat Trihub, Dumitru sin Mitrofan, Nichita Mitrofan, Ivan Mostovei, Neculai Macoveiciuc, Vasili Macoveiciuc, Vasili Calahub, Vasili Țâhanciuk, Tănasii Lazboda, Toader Roman, Grigori Baior, Toader Brânzari, Ion Brânzei, Neculai Dubișca și Ivan rus.
[1] ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldovaîn epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 420