În 2008, când s-a retras oficial din funcția de lider suprem al Cubei din cauza sănătății sale delicate, Fidel Castro era singurul lider al erei moderne care a stat la putere cel mai mult timp: 50 de ani (la ”concurență” cu Regina Angliei și cu N. Ceaușescu). De la Golful Porcilor și Criza Rachetelor, până la intervențiile militare cubaneze în Etiopia și Angola, în această perioadă reușise să facă din mica sa insulă o superputere în imaginația lumii. „ Datoria mea fundamentală nu este să mă agăț de funcție și cu atât mai puțin doresc să blochez calea generațiilor tinere. Mai degrabă, sarcina mea este să contribui cu experiențe și idei a căror valoare modestă provine din epoca extraordinară în care am trăit.” (Fidel Castro, citat de revista Stern în articolul Castro își ia rămas bun de la putere”, 18 decembrie 2007). Fidel și URSS. Fidel Castro a fost implicat activ în mișcările anticoloniale și de eliberare națională din lumea a treia. El a oferit sprijin militar împotriva puterilor coloniale aflate la putere.
Dar ”luna de miere” cubano-americană a durat puțin: Castro a naționalizat firmele americane, a consolidat legăturile Cubei cu URSS, un aliat crucial în lupta sa împotriva imperialismului. URSS i-a oferit lui Castro un sprijin masiv, financiar și militar, contribuind la protejarea și avansarea revoluției cubaneze pe glob. În martie 1960, tensiunile au crescut când cargoul francez La Coubre a explodat în portul Havana, ucigând peste 75 de persoane. Fidel Castro a dat vina pe Statele Unite și a comparat incidentul cu scufundarea navei Maine, deși a recunoscut că nu a putut oferi nicio dovadă pentru acuzația sa. În aceeași lună, președintele Eisenhower a autorizat în secret Agenția Centrală de Informații (CIA) să organizeze, să antreneze și să echipeze refugiații cubanezi ca o forță de gherilă pentru a-l răsturna pe Castro. Castro s-a alăturat și Mișcării Nealiniate, o organizație de țări care au rămas neutre în Războiul Rece, fără a se alinia nici cu Occidentul, nici cu Estul. Prin participarea sa la această mișcare, Castro a amplificat vocea așa-numitei Lumi a Treia și a susținut interesele acesteia. Ca lider al unei mici națiuni, Fidel Castro a reușit să se poziționeze alături de cele mai simbolice figuri istorice ale secolului XX în Rusia: „monștrii sacri”, așa cum i-a definit scriitorul și liderul politic rus Eduard Limonov.
Hemingway și alcoolul. Marele scriitor obișnuia să bea. Și nu puțin și nici rar. Faptul că a fost alcoolic este dincolo de orice îndoială. În a doua parte a vieții lui, alcoolul a devenit pentru el ”marele criminal”, care îl ajuta să-și domolească depresiile și anxietatea. Bea ca să adoarmă, bea ca să se trezească. În cele din urmă, la fel cum s-a întâmplat cu Fitzgerald și cu Faulkner, i-a erodat talentul și i-a grăbit moartea.
Bloody Mary-ul lui Ernest. A descoperit băutura roșie în anii 20, la barul New York al lui Harry, din Paris. 20 de ani mai târziu, el pretindea că a introdus băutura în Hong Kong, unde ”a fost cel mai important factor, poate cu excepția armatei japoneze, care a dus la căderea acelei colonii a coroanei engleze”. Rețeta recomandată conține vodcă rusească, suc rece de roșii, sos Worcestershire (”ceva mai mult de o lingură mare, dacă vrei să eviți mahmureala de a doua zi”), zeamă proaspătă de lămâie, sare de țelină, piper cayenne.
CIA contra Fidel Castro. CIA visa la un singur lucru: asasinarea lui Fidel Castro. Otrăvirea faimoaselor sale trabucuri era cel mai evident plan. Dar serviciile secrete americane și-au imaginat multe alte variante. Fidel Castro a scăpat din 638 de comploturi fără să poarte măcar vestă antiglonț. Sau cel puțin așa susținea el. Înainte de a încerca să-l elimine, CIA a încercat mai întâi să-l discrediteze. Apoi, Statele Unite au luat în considerare asasinarea: un atac aerian asupra palatului prezidențial, otrăvirea costumului său de scafandru sau chiar plantarea unei scoici false pe plaja sa preferată. „Scoica era gata, cu o bombă înăuntru ”, explică Peter Kornbluth, directorul departamentului Cuba de la Arhivele Naționale. Problema: era imposibil de știut dacă Castro va atinge acea scoică anume. O altă tentativă – scrie Le Monde – a devenit una dintre cele mai mari ironii ale istoriei. În chiar ziua asasinării președintelui american John F. Kennedy, pe 22 noiembrie 1963, un oficial CIA i-a dat un stilou otrăvit unui informator, o ”cârtiță” aflată la cele mai înalte niveluri ale puterii cubaneze, pentru a-l folosi împotriva lui Fidel Castro, pe atunci dușmanul jurat al Statelor Unite. Totuși, în același timp, un emisar al lui Kennedy se întâlnea cu liderul cubanez pentru a încerca să găsească modalități de îmbunătățire a relațiilor dintre superputere și micul său vecin. Această anecdotă, dezvăluită în 1975 de o comisie a Senatului SUA, arată că, după ce Castro a preluat puterea și până în 1965, CIA, principala agenție de informații americană, a încercat să scape de el încurajând sau chiar sprijinind comploturi. Cum a scăpat de toate aceste planuri? Avea un aparat de securitate ultra-sigur.
Trump amenință Cuba. Așa cum îi este obiceiul, când Donald Trump amenință, o face cu majuscule: „Nu vor mai merge petrol sau bani în Cuba. Zero. Le sugerez cu tărie să accepte o înțelegere cu noi, înainte să fie prea târziu.” Acest avertisment nu este nimic nou. După răpirea președintelui Nicolás Maduro de către SUA în Venezuela (între cei uciși în timpul operației aflându-se și soldați cubanezi), Donald Trump nu a ascuns faptul că și Cuba vecină se află în vizorul său. A fost un schimb de mesaje tensionat. Cel transmis pe 11 ianuarie 2026 de președintele cubanez lui Donald Trump este extrem de clar: „Cuba este o națiune liberă, independentă și suverană. Nimeni nu ne spune ce să facem.” Miguel Diaz-Canel răspundea astfel amenințărilor formulate mai devreme, în acea zi, de președintele american. Cuba, acuzată că a profitat enorm de pe urma petrolului și a banilor venezueleni, este presată să accepte un acord cu Statele Unite. Marco Rubio, președintele Cubei? Cubanezii sunt sfâșiați între frică și bluf: „Trebuie să ajungem la un acord și să nu recurgem la violență sau la ceva negativ pentru țară. Ar fi bine dacă Statele Unite și Cuba ar putea avea o relație”; „Este puțin probabil ca americanii să se atingă de Cuba. Imposibil, vă pot asigura. Trump nu va atinge Cuba.” Tot pe 11 ianuarie, Trump a redistribuit un mesaj de la un utilizator de internet. Utilizatorul și-l imagina pe secretarul de stat american Marco Rubio, născut din părinți cubanezi, devenind președinte al Cubei. Președintele american a comentat: „Mi se pare o idee bună”.
Citate. „Perestroika este pentru mine ca soția altui bărbat. După cum spune toată lumea, nu ar trebui să o dorești.” (Fidel Castro).
”Dacă vor dovedi că am vreun un cont bancar în străinătate, voi demisiona imediat” (Fidel Castro).
Surâdem cu Fidel. Vor exista chiar și unii care, în acești ani după ce Bob Dylan a primit, surprinzător, Nobelul pentru literatură, vor regreta că Fidel a murit înainte de a primi cea mai înaltă distincție literară pentru tirada sa, Istoria mă va absolvi, compusă din discursuri, nu mai rele decât cele ale lui Hitler și Mussolini. Sună chiar atât de ciudat? Dar nu a câștigat Winston Churchill însuși Nobelul în 1953, pentru niște discursuri și citate adunate în cărți?
⃰ După câteva întâlniri, fata îi spune curtezanului ei: ”Mă culc cu tine, dar promiți că o să-mi fii fidel? ”Îți jur!” ”Dar cum te cheamă?” ”Fidel Popescu”
⃰ După peste 600 de tentative eșuate, CIA a reușit în sfârșit să-l omoare pe Fidel Castro. Cum? Folosind tehnica inovatoare a „morții de bătrânețe”
⃰ Visul cubanezilor. Când voi muri, vreau să mor liniștit în somn, ca marele nostru lider maximo, Fidel Castro. Nu să țip de teroare, ca victimele sale.
⃰ Fidel Castro ținea un discurs înflăcărat, adresat poporului cubanez în aer liber. La jumătatea discursului, aude un vânzător în mulțime: „floricele de porumb, alune, Coca Cola!”. Îl ignoră, dar aude același lucru: „pop corn, alune, suc…”. Fidel se enervează și spune: „Următoarei persoane pe care o aud făcând reclamă acestor produse americane o să-i dau un șut în cur, și el va ajunge tocmai în Florida! Atunci, toată lumea din stadion, a strigat: „floricele de porumb, alune, Coca Cola!”.
