Sfânta Liturghie săvârșită duminica și în zilele de sărbătoare este precedată de slujba Vecerniei, slujbă care pregătește atmosfera religioasă. Pentru participarea creștinului la Sfânta Liturghie se cere o pregătire specială, pentru că Liturghia presupune o relație concretă cu Dumnezeu; astfel întâlnirea cu Dumnezeu trebuie pregătită începând cu ziua liturgică ce începe de cu seara, după apusul soarelui, adică cu slujba Vecerniei.
Vecernia constă astfel în slujba de seară ce cuprinde rugăciuni și cântări extrem de frumoase și liniștitoare, căci „și rugăciunile de seară de datorie să fie a se face” (Can. 18, Sinodul de la Laodiceea).
Încă din secolul al III-lea aflăm în mod precis ritualul slujbei de seară, care cuprinde și câțiva psalmi cu rezonanță teologică: Psalmul 103 – în care se vorbește despre creație și purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de om și întreg universul; Psalmul 140 – „Doamne strigat-am către Tine, auzi-mă…”, moment în care se aprind luminile și se tămâiază.
Tot în cadrul acestei slujbe se cântă unul dintre cele mai frumoase imnuri liturgice, numit „imnul serii” sau „imnul luminilor”: „Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc…”, care, după învățătura Sfântului Vasile cel Mare, este alcătuit de către Sfântul Mucenic Atinogen († 196), și care este cea mai veche compoziție imnologică creștină.
Vecernia mai cuprinde și rugăciunea Dreptului Simeon care L-a primit în brațele sale pe Însuși Mântuitorul Hristos mărturisind astfel: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor; lumină spre descoperire neamurilor…”
Astfel, variațiunea bogată a imnologiei și a melodiilor ce se zic în cadrul Vecerniei îndulcește viața credinciosului și face înțeles minunatul drum către cele cerești, ridicându-l din cele mai de jos ale pământului.
Atmosfera poate fi ajutată și de lumina exclusivă a candelelor, și nu a becurilor. Astfel, Vecernia introduce atmosfera luminii înserate către „Lumina lumii”, Hristos.
Vecernia este slujba care după o zi de muncă provoacă o seară liniștită, duhovnicească, producând un elan duhovnicesc către participarea concretă la Sfânta Liturghie. Poate că și durata scurtă a săvârșirii Vecerniei subliniază frumusețea și importanța duhovnicească a ei.
(Pr. Răzvan-George TOPALĂ)
