De fiecare Moș Niculae primim cadou noul Mers al Trenurilor. Într-o vreme, schimbarea orariilor evidenția strădania novatoare a CFR, care statua scurtarea timpilor de mers, regândea încrengătura de legături, înființa trenuri și parcursuri noi – într-un cuvânt, încerca să îmbunătățească funcționarea rețelei feroviare în folosul măriei sale călătorul. A fost odată. Acum, fiece nou „Mers…” nu-i altceva decât un semn al strădaniei de supraviețuire a căilor ferate: șontâc-șontâc, performanțele scad continuu, rețeaua se chircește, suferințele drumului de fier se cronicizează. Trenul inter-city 552 Suceava (Iași) – București s-a procopsit cu 17 minute în plus adăugate timpului de mers și așa excesiv lăbărțat.
De ce? Ca să fie… că nu se știe. Toată Europa feroviară (mai puțin, poate, Albania) încearcă prin tradiție, încă din veacul XIX, să mărească ori barem să mențină viteza comercială a trenurilor, reducând constant timpii de mers – în vreme ce la noi se întâmplă exact invers. Același tren, botezat, în 1966, „rapidul 56”, acoperea parcursul Suceava-București în doar 6 ore și 10 minute, remorcat de o modestă locomotivă din seria 230.000 (nici măcar Pacific 231!), cu 42 de minute mai puțin decât orgolioasele inter-city de acum. Cu 10 minute în plus este blagoslovit în noul „Mers” și trenul inter-city 554 Suceava (Iași) – București, cu 21 de minute rapidul 752, cu 27 de minute rapidul 664. Viteza medie a celor mai „rapide” trenuri românești nu trece de 58 km./oră, ceea ce, comparativ cu majoritatea performanțelor europene, este de-a dreptul ridicol. Pentru orice întrebare, răspunsu-i pregătit: subfinanțare, starea căii în suferință. Ceea ce înseamnă că la anul, tot de Moș Niculae, vom avea parte de alte răslungiri ale orariilor; de-o ținem tot așa, va fi mai lesne să ajungi în Capitală cu birja! Ciudat este că, deși circulă pe aceleași șine ale CFR, trenurile societăților private înfloresc în pace și onor taman pe secțiile considerate până mai ieri păguboase și demne de abandonat.
Ca efect al lipsei de pasageri, trenurile de pe liniile secundare s-au tot rărit, astfel sperându-se oarece rentabilizare a garniturilor rămase. Iluzie: împuținarea opțiunilor, contrar intereselor diverse ale călătorilor, au condus la și mai puțina utilizare a serviciilor feroviare. Ceea ce au priceput imediat firmele private. SNCFR menținea, păgubos, 3 perechi de trenuri pe ruta Iași-Dorohoi. Preluând secția, operatorul „Regiotrans” Brașov a introdus 7 perechi în loc de 3 (garnituri ușoare, tip automotor). Pe secția Roman-Buhăiești circulau 2 perechi de personale. Brașovenii au pus în circulație 7, le-au dublat pe cele de pe relația Dolhasca-Fălticeni, Blaj-Praid, Pașcani-Tg. Neamț ș.m.a. – n-ar fi dacă nu s-ar povesti, fiindcă particularii nu-și permit să vânture aiurea trenuri de decor. Se vede că-s rentabile – ceea ce n-a aflat CFR-ul, încă rămas sub semnul gigantomaniei din trecuta orânduire, când toate se cuveneau să fie „cele mai”, începând cu enormele combinate de utilaj greu și terminând cu coada la parizer. Drept pentru care vedem, azi, locomotive electrice CO-CO de 7500 C.P., ce ar putea remorca trenuri de 2-3 kilometri, trăgând după ele câte un vagon-două, rămășițe ale iluziilor feroviare de odinioară… Noul mers al trenurilor consfințește definitiv și dispariția personalelor de lung parcurs; cine-și mai amintește de 5001, 6001, care legau, iavaș-iavaș, nordul țării de Capitală?
Sigur că, în veacul XXI, nimeni nu-i dispus să pornească la drum lung cu vreun amărât de tren personal – numai că segmentarea parcursurilor de acest tip și rang trece în rândul minciunelelor guvernamentale invitația adresată pensionarilor de a călători cu reducere utilizând trenuri personale clasa a II-a. Care personale? Pentru a ajunge de la Iași la Timișoara beneficiind de facilitățile oferite vârstei a III-a, curajosul pensionar ar trebui să plece de la Iași la 8,53 (tr.5404), să schimbe la Pașcani (1,1/2 oră de așteptare, tr. 5505), apoi la Suceava (4 ore de așteptare, tr. 5703), la Ilva Mică (5 ore de așteptare, tr. 4481), la Dej (3 ore de așteptare, tr. 4103), Cluj (5 ore așteptare, tr. 3075) și, în fine, la Oradea (8 ore de așteptare, tr. 3112), spre a ajunge la destinație (încă în viață?) după o călătorie de peste trei zile și patru nopți. Formula „tren personal clasa a II-a” este, așa dar, o mică înșelătorie, echivalentă într-un fel cu invitația de a ajunge la Covasna cu vaporul. Numai că, după cum se arată „trendul”, s-ar putea să dispară și această biată reducere…
