Vara trecută am fost la câteva mănăstiri împreună cu părinții mei. Pe drum, am oprit și pe la Sihăstria, ca să vedem mormântul părintelui Cleopa. Am intrat în biserică și m-am rugat puțin, apoi m-am îndreptat spre mormântul părintelui. Când am atins crucea, am simțit ceva ce iese din mine. M-am simțit mai ușurată. Duhul Sfânt intrase în mine.
După ce m-am închinat la mormânt, m-am dus să cumpăr un lănțișor și niște suveniruri. La intrarea magazinului cu lucruri sfinte era afișată o pancartă pe care scria: „STOP AVORTURILOR!”. Bineînțeles că și eu eram de acord cu această idee. Pe pancartă era scris un fel de text. După ce l-am citit, am rămas șocată. Am înțeles imediat că femeile ce fac avorturi ajung direct în iad.
Eu cred că avortul este un păcat foarte mare, pe care nu îl mai poți repara. E ca și cum eu m-aș pune în pielea acelor copii ce se află în burta mamelor lor și aș aștepta să mă nasc, să văd lumina zilei, să văd surâsul mamei, dar totodată aștept cu groază hotărârea mamei.
Eu v-aș sugera să vă puneți fiecare în pielea acelor copii nevinovați care mor. Spuneți împreună cu mine: „Stop avorturilor!”
* Materialul face parte din campania împotriva avortului „Cu tinerețea mea apăr viața”
Ana-Maria VARTOLOMEI
Clasa a VI-a B
Școala Nr. 1 Suceava
