Nu m-a preocupat foarte tare tenisul feminin în ultimii doi-trei ani, în care am urmărit, cât am putut, parcursul fetelor noastre la diverse turnee, cu precizarea că mai ales la cele de grand șlam am scăpat relativ repede, fetele cărându-se cât se poate de repede, cel mai târziu în turul II. De aceea, în afară de cele câteva fete din vârful ierarhiei (primele 10 – 12 poziții în clasamentul WTA), nu prea mai cunosc nume de jucătoare, așa că japonezele peste care am dat alaltăieri în turul I din Billie Jean King Cup nu-mi spuneau absolut nimic. Atât timp cât pe niciuna din ele nu o chema Osaka (fata aia dusă cu capul, care nu știu ce mai are și acum de nu a jucat în ultima vreme), aveam toate motivele să cred că fetele noastre vor zburda, mai ales că la dublu Monica Niculescu și Gagriela Ruse veneau după victoria în turneul la care au participat luna trecută la Hong Kong. Chestia ciudată e că după 1-0, prin victoria Anei Bogdan, a urmat egalarea după un meci în care Shibahara (hai, spuneți-mi că ați auzit măcar o dată de asta!) a bătut-o măr pe Jaqueline Cristian. Ei, nu-i nimic, batem la dublu, că doar victorioasele de la Hong Kong… aiurea!, parcă erau pentru prima dată împreună pe un teren de tenis, care se arăta mereu prea scurt pentru mingile alor noastre, dintre care una parcă venise de la yachting, iar ailaltă de la planorism. Tenis…!? Nici gând, parcă nici n-auziseră. Așa că visul nostru de mărire mai are de așteptat. Teamă mi-e că multă vreme. Asta, la echipe. La individual, rămâne să vedem ce fel de antrenamente fac la ele acasă, în… Dubai!, Simonoica și Soranica, astfel încât turneele australiene de început de sezon să le aducă noi și năucitoare înfrângeri! Că doar nu v-așteptați să…