A început primul turneu de tenis din cele 4 anuale care împreună constituie așa-numitul Grand Slam. Sunt turneele cele mai tari, cu participarea cea mai numeroasă (pe tablou intră 128 de nume la fiecare probă), cel mai bine punctate și cel mai bine plătite. Până și simplaprezență la unul din ele este o performanță, darămite să accezi în etapele superioare ori chiar să îl și câștigi… De aceea, inclusiv turneele de calificare care le premerg sunt luate cu asalt de jucătorii mai prost clasați (care nu obțin calificarea directă, pe baza clasamentelor mondiale) care sperăsă prindă un loc pe tabloul principal și implicit niște bani (deoarece în turneele de Grand Slam se plătește până și… înfrângerea în primul tur!). Aceastăintroducere e menită să vă demonstreze că nu este chiar la îndemână oricărei nații să trimită într-un asemenea turneu nu mai puțin de 6 sportivi (mă rog, sportive, că numai la feminin avem performanțe în tenis de o bună bucată de vreme), iar dacă facem o jonglerie ne ies chiar 7, fiindcă jucătoarea canadiană Bianca Andreescu are părinți români. Iar dacă bioritmul mi-a fost perturbat de ceva vreme, nu doar pe motive de pandemie, am folosit prilejul pentru a urmări și turneele de săptămânile trecute de la Melbourne, și aproape toate meciurile televizate din prima zi de Grand Slam. Mă rog, toate meciurile jucătoarelor noastre. Pe baza a ceea ce am văzut până acum, pot să spun că nu m-a surprins înfrângerea Irinei Begu, veșnic incapabilă să administreze momentele tensionate, decisive. Ieri, după un prim set pierdut cu 3-6, în cel de-al doilea, la 4-3 pentru Stojanovic, a avut șansa break-ului, la 15-40. Ei bine, deși au fost niște mingi simple, Irina n-a reușit să se concentreze, a pierdut 4 puncte la rând, iar scorul a devenit 5-3 în loc de 4-4. Înfrângerea a venit aproape de la sine. Am mai constatat, tot ieri, că dacă pe Sorana n-o deranjează neuronul (doi, de unde!?) și nu se dedăla istericale, poate juca și spectaculos, și eficient, astfel că Patricia Țig aproape că nu a contat în fața ei, deși e mult mai bine plasată în clasamentul mondial. Favorita mea, Buzărnescu, a jucat bine, numai că Andreescu e în formă și s-a impus în 3 seturi. În sfârșit, Simona. Deși o victorie cu 6-2, 6-1 pare grozavă, mie jocul ei chiar nu mi-a plăcut: servicii mult mai slabe ca săptămâna trecută, din nou mingi „la alibi”, pe centrul terenului (unde e jocul spectaculos, cu mingi la limita suprafeței, în toate colțurile, din demonstrativul cu Barty?), greșeli neforțate inexplicabile… Noroc că aia de dincolo era una neomologată! Cel mai mult însă mi-a plăcut că în tribune erau oameni! Spectatori, adică. Incredibil!