Trebuie să spun de la bun început că George Copos mi-a câștigat simpatia pe ultima sută de metri. Joi dimineața și-a anunțat demisia. Pe la unu și jumătate face conferința de presă și spune care sunt motivele. Pe la patru după-amiaza a zis că nu mai vorbește deloc cu ziariștii. Seara îl vad la televiziune, unde se explică din nou. Dar de ce mi-a câștigat simpatia Copos? În al douăsprezecelea ceas?
Pentru că, prezent la “Știrea Zilei” cu Gabriela Vrânceanu-Firea, nu a avut nici o ezitare să spună clar: “n-am cea mai bună relație cu presa! N-am știut să gestionez relația cu mass-media și presa mi-a dat un cartonaș galben. Dar pentru acest lucru trebuie să-i mulțumesc”. Puțini oameni publici recunosc când greșesc față de presă. Cei mai mulți nu știu decât să acuze mass-media de propriile eșecuri. Dar de data asta Copos a spart regula. Fapt pentru care, sincer, îl respect.
Sunt însă și lucruri ce trebuie precizate: George Copos a plecat din guvern. Și-a dat demisia. Tăriceanu s-a grăbit să i-o primească, “mulțumindu-i” pentru activitate. Pentru ce activitate? Copos a venit la guvernare cu gura mare: că e om de afaceri, că n-are nevoie de bani publici pentru că are bani destui, că știe ce face, că știe ce-i trebuie României pentru ca să intre în Europa. Că se implică în politică numai spre binele și viitorul tării. Oameni buni, este o vorba, din popor, care zice cam așa: “Hai, mă lași?”. Ce a făcut vice-premierul Copos în peste un an de guvernare? Nimic! Ce legi deosebite se aplică acum ca rezultat al muncii sale? Nici una. Ce investiții străine directe a adus Copos ca rezultat al faptului că a controlat Agenția Română pentru Investiții Străine? Nici una importantă pentru a merita a fi notată. Și oricum nici una adusă direct de domnia-sa. Cu ce s-a ales bun mediul de afaceri de pe urma faptului că a avut un vice-premier însărcinat oficial cu dezvoltarea mediului de afaceri? Cu nimic deosebit.
Sigur, Copos face acum un titlu de glorie din faptul că demisionează pentru că guvernul nu face nimic pentru mediul de afaceri, nimic din ceea ce spera. Dar Copos uită că în ochii noștri el este, sau mai bine zis, el a fost chiar guvernul însuși. A fost vice-premierul însărcinat cu domeniul în care tot el acuza că nu s-a făcut nimic. Ce a făcut super-managerul George Copos în perioada de maximă expunere publică a sa? Nici măcar n-a știut cum să se adreseze lumii.
Dar știți de ce uită George Copos toate acestea? E simplu. Nu din răutate, nu din ipocrizie. Îl cunosc pe George Copos. Este un om sincer, în măsura în care un politician este sincer azi. Îl cunosc pe Copos. Este simplu, nu-i plac complicațiile. Dar vice-premierul George Copos nu a reușit niciodată în zilele cât a fost membru al guvernului să se rupă de George Copos, patronul de la Rapid. Copos trăiește fotbal. Copos trăiește Rapid. Copos vinde acțiuni la Connex (Vodafone), Copos cumpăra Hilton, Copos atrage La Dorna sau Altex ca sponsori și parteneri. Copos vinde. Copos cumpăra.
George Copos nu a fost niciodată ministru. Vice-prim-ministru. George Copos spune că nu i-a plăcut niciodată puterea. Așa o fi, dar nu-și dă seama cât de mult greșește spunând asta electoratului: păi dacă nu-ți place puterea, ce Dumnezeu-iartă-mă cauți în politică? Acolo e locul pentru oamenii puternici, pentru cei care doresc puterea, pentru cei care se luptă pentru putere, pentru cei ce vor să conducă. A fi la putere nu e deloc rău. Rău și bine pot fi doar felul în care exerciți puterea.
Și atunci, noi ce-am pierdut? Sincer, nimic! Am pierdut din guvern un om care n-a făcut nimic, care nici măcar nu dorea să aibă puterea să facă ceva, care în tot timpul asta nu a fost mai mult decât un președinte de club sportiv. Copos a demisionat! Și ce dacă, nu prea mai contează!
