Cu rugăciunea aflăm ajutor în necazuri

Pentru că noi suntem ca pruncii care când nu le lipsește nimic, nici au vreo supărare, aleargă toată ziua și se joacă, fără a-și mai aduce aminte de părinții lor; dar când flămânzesc sau cad și se lovesc de ceva, atunci aleargă plângând către părinții lor ca să îi ajute.
Îndeobște și mai totdeauna, cu rugăciunea aflăm ajutor în necazuri, după cum adesea s-a arătat. Că niciodată nu se depărtează milostivirea lui Dumnezeu de rugăciunea dreptului, după cum El s-a făgăduit, zicând: „Cheamă-mă în ziua necazului tău, și te voi scoate și mă vei slăvi“.
Precum cei ce trec un râu mare și adânc, ca să nu se teamă nu se uită la repeziciunea apelor, ci se uită spre cer, așa și noi, când ne vor înconjura apele necazurilor, care ni se întâmplă adesea în viața noastră, să nu privim la ele, ca să nu ne tulburăm sau să ne împuținăm, ci mai ales să privim spre cer, unde este mântuirea noastră, chemând cu rugăciune smerită dumnezeiescul Dar și mila, căci din cer ne vine ajutorul. Și fiindcă Domnul iubește, să alergăm către Dânsul, la nevoile noastre, pentru aceasta ne trimite necazurile, de multe ori, ca să ne tragă spre El, pentru că noi suntem ca pruncii care când nu le lipsește nimic, nici au vreo supărare, aleargă toată ziua și se joacă, fără a-și mai aduce aminte de părinții lor; dar când flămânzesc sau cad și se lovesc de ceva, atunci aleargă plângând către părinții lor ca să îi ajute.
(Agapie CRITEANU, „Mântuirea păcătoșilor”)