Cu polițiștii, la psiholog

– Ofițerii psihologi ai IPJ Suceava spun că mulți dintre polițiști nu apelează la serviciile lor, de frică să nu fie luați la mișto de colegi
– „Există concepția potrivit căreia se apelează la serviciile unui psiholog doar dacă „ești nebun”, explică unul dintre psihologii Poliției
Psihologi cu caschetă. La nivelul Poliției Suceava sunt încadrați, nu de foarte multă vreme, doi ofițeri psihologi, desemnați să se ocupe, printre altele, și de problemele, fie ele de ordin personal sau profesional, ale propriilor colegi.
Claudia Budnaru și Mihaela Mechitei sunt ofițerii psihologi de la nivelul Inspectoratului de Poliție Județean (IPJ) Suceava. Misiunea lor printre oamenii legii este una destul de complexă și, după cum chiar ele ne-au mărturisit, nu este una deloc ușoară.
„Cel mai important lucru pentru noi este acela de a ne cunoaște foarte bine colegii, de a ne găsi timp pentru problemele lor și a găsi împreună o soluție”, spune Claudia Budnaru, mărturisind că una dintre caracteristicile profesiei de polițist este aceea că nivelul de stres este foarte ridicat.
Claudia și Mihaela recunosc, însă, că polițiștii sunt destul de reticenți în a le călca pragul cabinetului lor și a-și spune păsurile.
„În societatea noastră, există concepția potrivit căreia se apelează la serviciile unui psiholog doar dacă „ești nebun”. În realitate, însă, psihologia se ocupă de oameni absolut normali”, continuă Claudia.
– Polițiști rușinoși
Claudia Budnaru spune că reținerea polițiștilor de a apela la serviciile psihologului nu este nici mai mică, nici mai mare decât cea a celorlalte categorii profesionale.
„Este firesc să vii cu reținere, mai ales când la psiholog se discută despre probleme ce țin de o parte intimă, personală a fiecăruia. Pentru a face acest lucru ai nevoie de garanția confidențialității, a încrederii pe care o investești și pe care o aștepți la rândul tău. Totodată, nu vrei ca ceilalți să afle că tu mergi la psiholog, pentru că atunci s-ar putea să fii perceput ca fiind vulnerabil, slab. Este ca și cum ai recunoaște public „Eu sunt X și am probleme”, e de părere Mihaela Mechitei, precizând că polițiștilor care ar avea într-adevăr nevoie să vorbească cu un psiholog le e rușine să facă acest lucru, de frică să nu ajungă bătaia de joc a colegilor.
– De ce sunt stresați polițiștii?
Programul prelungit, orele suplimentare, schimburile de noapte sau zi, lipsa zilelor libere care afectează programul de somn și timpul petrecut în familie, sunt doar o parte dintre factorii stresanți din munca polițistului, explică cei doi psihologi ai Poliției.
„Polițiștii trăiesc situații conflictuale care pot genera stres, cum este acea situație în care ei trebuie să rețină un infractor ce a săvârșit o faptă condamnabilă (crimă, viol, abuz al unui copil etc.) și în același timp trebuie să respecte drepturile acestuia, în caz contrar fiind acuzați de abuz sau de incompetență”, susține Mihaela Mechitei. Faptul că oamenii legii asistă constant la fel de fel de fărădelegi îi expune unei anumite „desensibilizări”, trebuind, în opinia celor două polițiste psiholog, să-și stăpânească sentimentele pentru a putea face față situațiilor.
„Își dezvoltă tot felul de mecanisme de apărare, care le permit să-și continue munca de zi cu zi și să facă față „mizeriei umane”. „Nu e ușor să vezi copii abuzați, femei bătute, persoane rănite sau decedate în accidente rutiere, care, uneori, pot fi din rândul celor cunoscute polițiștilor”, completează Claudia Budnaru.
– Doi psihologi, la 1400 de polițiști
Un alt factor de stres, susțin cele două, este și reacția opiniei publice, care, de multe ori pe nedrept, îi acuză pe polițiști că nu își fac treaba, că acționează în mod abuziv, că sunt corupți sau incompetenți.
„În munca de poliție lipsește echilibrul. Dacă un doctor pierde azi un pacient, mâine poate aduce pe lume un copil. În cele mai multe meserii există un astfel de echilibru, lucruri bune alternează cu lucruri rele. În munca de poliție nu se întâmplă prea des acest lucru. Polițiștii văd doar infractori, comportamente deviante sau delicvente. Polițiștii nu sunt chemați când se întâmplă ceva bun, corect, ci dimpotrivă”, adaugă Claudia.
Deși lucrează de aproximativ doi, respectiv un an, și au aproximativ 1400 de colegi prin tot județul, cele două polițiste psiholog sunt optimiste și cred că, odată cu timpul, tot mai mulți polițiști vor apela la serviciile lor.
„Vom depune eforturi să le cunoaștem cât mai bine activitatea, dificultățile cu care se confruntă, nevoile pe care le au pentru a-i înțelege mai bine, și în acest fel sperăm să ne investească cu încredere și profesionalism și să apeleze la noi”, e mesajul de final al discuției cu cele două polițiste.
Ce mai trebuie să facă polițistele psiholog?
Fișa postului celor două polițiste psiholog include și stabilirea profilelor psihologice pe diverse linii de muncă din IPJ Suceava, pentru ca, ulterior, pe acele posturi să fie încadrați doar acei polițiști care corespund cerințelor.
Totodată, psihologii Poliției trebuie să acorde sprijin în gestionarea situaților de criză apărute la nivelul instituției, să stabilească dacă anumiți polițiști pot participa la misiuni de risc, să facă cursuri la nivelul instituției prin care să optimizeze comunicarea între polițiști, precum și abilitățile lor de rezolvare a conflictelor.
Nu în ultimul rând, psihologii cu caschetă realizează activități de asistență psihologică a minorilor, a victimelor diverselor infracțiuni, asigură consilierea familiilor minorilor dispăruți, precum și a persoanelor care execută pedepse privative de libertate (în principal minori aflați în arestul IPJ Suceava).