Timp de trei zile, la Ciocănești s-a mers cu pluta. Dacă în prima zi, numărul celor care s-au urcat pe plută a fost mic, în special cameramani și fotografi, a doua și a treia zi plutele aproape că au devenit neîncăpătoare pentru turiștii dornici de o călătorie unică pe o apă curgătoare.
Pentru a se respecta tradiția ca, la Festivalul Național al Păstrăvului, să circule pluta pe Bistrița Aurie, trei foști plutași din Ciocănești, Vasile Morari, Dumitru Șcheu și Savu Roșu și-au reluat meseria din tinerețe și în două zile și jumătate au confecționat o plută formată din trei table.
La Ciocănești mai sunt doar trei plutași
“În Ciocănești mai suntem doar trei plutași care mai știm și putem construi pluta. În urmă cu doi ani erau cinci, dar doi sunt foarte bătrâni, bolnavi și nu mai pot munci la plute, au peste 80 de ani. Cât despre tineri, nu prea sunt interesați de această meserie. Pentru noi, pluta realizată la Festivalul Păstrăvului este cea mai frumoasă amintire. Cu toate că la vârsta noastră este greu să construiești pluta, chiar dacă e mult mai mică decât cele cu care coboram Bistrița în tinerețe și nu are încărcătură, e doar pentru turiști, noi avem în suflet o mare bucurie că această meserie nu este pierdută în totalitate. Înainte coboram cu plutele de dincolo de Cârlibaba, din Prislop, treceam cu plutele pe aici și mergeam până la Bacău, apoi, după ce s-a construit barajul de la Bicaz, până la baraj, și după aceea până la Vatra Dornei. Ar fi frumos să facă un mic baraj, să se curețe apa de bolovani și să poată coborî pe plută măcar 50 de turiști. Am stat în trei locuri și ne-au tras cu tractorul”, ne-a spus Vasile Morari.
Deși cei trei plutași erau obișnuiți să parcurgă câte 60 – 80 de kilometri la un transport, pentru ediția din acest an a Festivalului Păstrăvului au parcurs un traseu de șapte kilometri, împărțit în trei etape. Sâmbătă parcursul a fost de trei km, de la Botoș la Orata, a doua zi plutașii au mers de la Orata la Oița, iar luni, după ce au mai mers doi kilometri, plutele au ajuns la Ciocănești.
Savu Roșu ne-a spus că este a cincea plută pentru turiști făcută de el, dar în cei nouă ani pe care i-a avut în tinerețe ca plutaș pe Bistrița, a confecționat sau a condus peste 200 de plute.
“Este foarte greu să fii plutaș pentru că sunt accidente multe, vremea era rea, porneam de cu noapte, la plecare de pe Prislop era râul strâmt, găseam bârne puse de-a curmezișul pe care nu le vedeam că erau la cotituri și în care ne rupeam cârmele. De multe ori trebuia să sari peste bușteni, pentru că te blocai și din urmă veneau alte plute care se izbeau și trebuia să nu te prindă între lemne, pe plută. A fost o viață faină ca plutaș, dar trebuia să fii iute de picior”, își aduce aminte Savu Roșu.
Plutăritul, o muncă grea dar frumoasă
„La plute eram uzi de dimineața până seara, când se începea plutăritul era încă zăpadă și ne mai și prindea câte un ger. Când treceam hăiturile, apa trecea peste cizme și ne îngheța în cizme. Și toamna, tot așa plecam, pe vreme bună și ne prindea zăpada pe drum. Acum Bistrița nu este pregătită pentru plutărit, mergem din bolovan în bolovan. Ar trebui amenajat cursul Bistriței, ar trebui făcut un pic de strungă ca să poată merge plutele. Din 1969 nu s-a mai transportat lemn cu pluta pe Bistrița, și de aceea nu s-a mai amenajat cursul apei”, ne-a spus Savu Roșu .
Cu mai bine de 40 de ani în urmă, bărbații din Ciocănești erau cei mai buni într-o meserie la mare căutare: plutăritul. De la 12 – 14 ani, copiii plutașilor erau urcați pe plută pentru a învăța tainele aceste meserii. “Asta a fost tradiția locului, de la daci încoace”, ne-a precizat Savu Roșu.
Școală de plutărit la Ciocănești
Vasile Morari, Dumitru Șcheu și Savu Roșu sunt ultimii trei care știu să plutărească. Ei vor să-i învețe pe tinerii din comună secretul acestei meserii în scop turistic, considerând că și plutăritul ar fi o modalitate de a atrage turiștii în această comună muzeu.
Există chiar și planul autorităților locale de a deschide o școală de plutărit, la care profesori să fie bătrânii care au practicat această meserie.
