Cu orice preț?!

Până la urmă, tensiunea colaterală din jurul meciului de la Timișoara a reușit s-o depășească pe cea firească, strict legată confruntarea sportivă. Chestiunea prețului elitist al biletelor a stârnit două curente de opinie. Unii spun “rupeți-vă de la gură, nu în fiecare zi îi puteți vedea pe Mutu și pe Chivu în meci oficial”. Eu aș accepta acest argument, însă aș dori să nu-i văd jucând singuri! Adică aș fi vrut în prețul ăsta să-i văd și pe Robben și Van der Vaart sau măcar pe Berbatov și Petrov. Ceilalți spun că în loc de un stadion plin și o sărbătoare în tribune precum la finala cupei, vom avea parte de un stadion pe jumătate gol. Deci nicidecum pe jumătate plin! Adevărul este că vor fi văduviți de accesul pe stadion exact aceia care formează cozile la stadion încă din zorii zilei și care nu se duc la stadion cu lornionul, ca la teatru. Ei vor fi cei care vor da târcoale stadionului sperând la deschiderea porților măcar după primul sfert, ceea ce oricum nu-i va scuti pe oficialii ferefiști de huiduieli. Bineînțeles, mai există și varianta subvenționării biletelor, avansată de către conu’ Iancu, gest pe care acesta l-ar face întru sfidarea acelorași oficiali. Aceștia se apără și cu un alt argument, acela că au eradicat specula. Îmi vin în minte acei suporteri englezi care vin la risc pe continent, la meciurile echipei lor reprezentative, cu tricourile pregătite: “I need ticket”! Slovenii însă preferă alte sporturi, iar suporterii timișoreni de rând preferă prețul corect, așa că într-adevăr bișnițarilor le-a fost luată pâinea de la gură.
În fine, s-a mai vehiculat și varianta că federația ține la rețetă, adică îi cam arde buza după sutele de mii de euro potențiale. Dacă ar fi așa, ar trebui să apeleze la calculatorul de buzunar și să-și dea seama că 30.000 de bilete vândute cu 100 RON înseamnă același lucru cu 50.000 de oameni plătitori a 60 RON pe bilet, care chiar ar fi un preț cât de cât accesibil. Chiar așa, să n-aibă Nașu’ suflet de contabil?!