Dacă pe scara asta a dezastrelor, Chivu a fost încadrat la proporții biblice, brazilianul Luiz Adriano pe unde s-ar situa? De când l-am văzut primadată mi s-a părut cam ratangiu, adică tipul ăla de atacant care pleacă bine, are viteză, ajunge la întâlnirea cu mingea, dar are o problemă. O dă greu în ațe. Iar asta de la cap i se trage, privirea-i fiind tâmp-expresivă. Iar după ce că ratează în draci, se umple de penibil și la golul marcat de Pique. La faza aia nici nu se poate spune că l-a scăpat din marcaj, pur și simplu îl căuta prin careu ca la v-ați ascunselea. Doar că el juca unul de la gimnazial cu unul de la liceu.
În rest parcă am văzut meciul Barcelonei cu Real, de astă toamnă, doar că Șahtior a mai mișcat ceva în atac. Barcelona a condus la pauză cu două goluri evitabile și cu Real, și cu Șahtior. Cu ucrainenii, pasa lui Messi era adresată lui Villa, dar dacă ajungea, era ofsaid. Dar Srna a scos mingea de pe traiectorie, direct la Iniesta, gol. Pe urmă, la golul lui Alves am văzut o mostră de lipsă de experiență din partea tânărului Rakițchi, altfel promițător. Acesta, cu fața la minge, rămâne imobil pe 16 metri la o pasă în adâncime, când fie și o jumătate de pas înainte l-ar fi lăsat în ofsaid pe fundașul Barcei.
A nu se înțelege că îi țin isonul lui Lucescu, amintiți-vă că la tragerea la sorți îi acordasem 15-20% șanse de calificare. Iar aceste șanse le-am înjumătățit încă înainte de meci, când am aflat că Cigrinski se accidentase la ultimul antrenament. Deci omul care făcuse niște sute de antrenamente cu galacticii, care luase parte la schemele lor, care încercase să le dejoace scheme în clasicul joc apărare contra atac, tocmai el n-a putut coborî în iarbă! Oricum, la ce am văzut miercuri seară, cred că scorul de 4-2 ar fi fost mult mai aproape de realitate, mai ales că ar fi păstrat ceva noimă pentru retur.
Capitolul Raț. Tehnic, Lucescu are ce să-i reproșeze, chiar și eu, la faza golului marcat de Xavi, am strigat la Raț din fața televizorului! L-a lăsat pe același Alves să intre încălțat până în sufragerie înainte să-l întrebe pe cine caută. Nu se știe pe cine o fi căutat, de găsit, l-a găsit pe Xavi. Dar, omenește vorbind, ce i-a făcut Lucescu lui Raț nu se cade. Când i-a tras o palmă unui puști pe nume Răducioiu, pentru că luase „roșu” în semifinala cu Anderlecht, a făcut-o ca un părinte. Cu ocara asta în văzul tuturor, parcă n-a mai fost așa.
