Lipsită de Adrian Mutu, Fiorentina se descoperă. Nu în apărare, ci se descoperă ca echipă, își descoperă posibilitățile. Când Henry pleca de la Arsenal după ani de zile în care fusese simbolul echipei, nu puțini au fost cei care le pregătiseră toboganul tunarilor. Ei bine, iată că după un an de interesante promisiuni, echipa lui Wenger este o frumoasă certitudine. Tot astfel, după accidentarea lui Mutu, paleta reacțiilor vizavi de evoluția ulterioară a Fiorentinei a fost săracă în nuanțe, de la scepticism pur la circumspecție moderată. Numai că squadra lui Prandelli s-a descurcat mai mult decât onorabil. În campionat a câștigat două meciuri din trei, dintre care unul pe terenul lui Juventus, rezultat pe care nu ar fi pariat nimeni. E drept, așa cum scriam deunăzi, echipa torineză este cam debilă dacă-i luată la bani mărunți, iar lovitura decisivă a primit-o de la Papa Waigo, cel care nu prinde de obicei nici banca de rezervă! Iar asta pentru că niciodată nu i s-ar fi acordat senegalezului aceeași atenție ca lui Mutu. Oricum lucrurile sunt relative, fiindcă Fiorentina a pierdut apoi un meci ușor la Siena, tot o echipă din Toscana, de la care în mod normal își cam ia punctele.
Dar examenul cel mai dur a fost Cupa UEFA. Dacă în campionat lucrurile se mai puteau îndrepta după revenirea lui Mutu, obiectivul european putea fi compromis, mai ales că adversară îi era Everton, o echipă explozivă, cu respect pentru nimeni în acest sezon. În Anglia mărșăluiește umăr la umăr cu concitadina Liverpool și îi amenință serios locul de Champions League, în timp ce în Europa a defilat efectiv, câștigând toate meciurile începând din grupe și până la meciul tur de la Florența! Îmi amintesc cum i-a spulberat în deplasare pe cei de la Alkmaar în ultima runda din faza grupelor, deși erau calificați, iar olandezii se puteau califica și cu un egal! Numai că tânăra trupă viola i-a cam dus cu zăhărelul pe englezi, făcându-i să spere într-un iluzoriu 0-0, pentru a marca de două ori înspre final. Dar asta nu făcea decât să prefigureze iureșul de la Liverpool… Dacă ar fi fost la box, n-ar fi avut Prandelli atâtea prosoape în șifonier câte ar fi trebuit să arunce! Fiorentina a fost permanent în corzi, însă Frey a luat-o pe urmele lui Neuer și s-a baricadat în poartă. Cu toate astea, Everton a reușit (doar) câte un gol pe repriză și a trimis meciul în prelungiri și apoi la 11 metri. Cum se întâmplă de obicei, cel mai bun om al gazdelor a ratat (Yakubu – bară), Frey a mai parat o lovitură și Fiorentina era în sferturi. Pentru italieni e o mică revanșă în disputa cu englezii, după hegemonia instituită de aceștia în Liga Campionilor. În funcție de ce hotărăsc sorții astăzi, ar mai putea avea și Roma un cuvânt de spus.
