Este momentul în care se scapă frâiele superlativelor. Triumful Stelei, dar mai ales modul în care a fost obținut, dau ghes exprimării bombastice. Nu e rău, se poate și la victorie, nu numai la înfrângere. Mi se pare un semn bun că ne temperează chiar cei care ne-au adus în această stare. Discursul echilibrat al lui Olăroiu a fost completat surprinzător de Neșu, acesta calmându-l pe reporterul care-i dădea întruna cu postura de lider. Este într-adevăr prea devreme și apropo de acest lucru, cred că derby devine meciul cu Real mai degrabă decât cel cu Lyon. Practic, pentru a nu-și periclita șansele de calificare, echipa lui Capello trebuie s-o trateze cu maximum respect pe Steaua, o amenințare cât se poate de neașteptată. Ca o paranteză, m-a uluit evoluția execrabilă a celui care a fost considerat de multă lume cel mai bun jucător al Mondialelor, Fabio Cannavaro. Italianul are pe conștiință ambele goluri de la Paris, la primul pierzându-și pe drum omul aflat în marcaj, iar la al doilea scoțîndu-l din ofsaid pe Tiago. Plus alte faze imputabile care nu s-au transformat în goluri doar din noroc. Iată cât de repede se poate ajunge la statutul de simplu muritor, de acest lucru par a fi conștienți și steliștii!
Dar să revenim la seara de la Kiev, cea în care le-a ieșit totul jucătorilor noștri. Golul lui Ghionea care a șters bara din dreapta portarului ucrainean, nu înainte de a face freza unui fundaș. Apoi Badea, tot cu o lovitură de cap și tot la aceeași bară. Și peste toate Dică, la care nu mai trebuie adăugat nimic, atât a devenit de firesc să joace bine și să înscrie. Reversul, adică faza de interdicție, a funcționat neașteptat de bine, ocaziile kievoților venind mai mult din disperare, în urma învălmășelilor. Singura fază lucrată a fost cea din care s-a înscris. Aflat în poziție statică la tușă, sub supravegherea lui Șaban, Rebrov a pasat în centru și s-a deplasat în diagonală spre careu, unde a reprimit liber, israelianul ținându-i trena ca unei mirese. Deși nu a dat decât impresia unei picături într-un ocean, rămâne de văzut cum va rezolva Oli problema fundașilor laterali.
În final, două vorbe despre Dinamo și Rapid. Cei doi antrenori nu mai trebuie să-și motiveze suplimentar elevii, așa de mare intuiesc a fi fost impactul psihologic al succesului stelist. Când citiți aceste rânduri știți deja dacă orgoliul fotbalistic și mândria de a nu se lăsa mai prejos au funcționat. Succesul rivalilor poate fi combustibil alternativ pentru succesul propriu. De câștigat, câștigăm cu toții!




